November 2011 Archives

Cafeaua redivivus

| No Comments | No TrackBacks
Dimineaţa devreme, pornit spre şcoală, pe casa scărilor pătrunde lumina gri-albastră a zorilor şi de undeva de după o uşă se strecoară în nările mele o aromă palidă de cafea. Aroma aceea de cafea alungă toată mizeria şi frigul dimineţilor de noiembrie. Aroma aceea de cafea, de apartament de bloc, de ibric, bună, rea, cum o fi, face cât o avere.

Excepţional

| 2 Comments | No TrackBacks
Trebuie să recunoaşteţi, este de necrezut, dar atât de balcanic: un europarlamentar român prins recent cu mâţa în sac într-un scandal de lobby care puţea a corupere, să vină şi să ne ţină prelegeri pe tema excepţionalismului corupţiei româneşti. (via Jo Ilie, Facebook)

Parcarea

| 5 Comments | No TrackBacks
Mi se întâmplă tot mai des în ultimul timp - sunt sigur că şi vouă - să nu găsesc un amărât de loc de parcare, să dau ture după ture pentru a găsi unul. În tot acest timp, văd enervat cum unii parchează de-a dreptul sfidător, de-a latul a două locuri bune de parcare, asta pentru că au venit mai devreme şi aveau loc berechet. Exemple ar mai fi, cei care urcă total pe trotuar şi blochează circulaţia pietonilor, cei care parchează aiurea în locuri nepermise, etc. Aşa că, la ideea lui Cicu, m-am decis să tipăresc o serie de autocolante (provizorii), pe care să le am la îndemână când mai observ asemenea comportamente. Aş avea nevoie de ajutorul vostru în a concepe o serie de mesaje text (de grafică mă ocup eu), concise, scurte, care să scuture măcar câţiva neuroni în creierul celor care faca asta. Le voi face disponibile şi pe www.mirceadragoi.com, la strict preţul de tipărire sau download fişier de tipar. Câteva exemple de situaţii mai jos:

1. Parcare care nu ţine cont de spaţiul restrâns, ocupă 2-3 locuri de parcare -  Text: ...
2. Parcare care blochează total accesul pietonal, ocupă integral trotuarul - Text: ...
3. Parcare pe zebră, pe marcaje de interzis, pe cale de acces (avarii puse sau nu). Text: ...
4. Parcare pe spaţii verzi (pe iarbă, gazon, tufe, etc) - Text: ...
5. Alte exemple?

Mircea

Update 1:
De la Andrei:
Parchez aiurea, deci exist.
A mea e mare, cat doua locuri de parcare.
Sunt bizon, am iesit la pascut.
Primul avertisment.


Întrebare: Ultimele două nu sună cam dur? În prima fază, zic eu, mesajele ar trebui să fie în notă comico-prietenească (ai greşit, te rugăm ţine cont că mai sunt şi alţii).
Am primit şi de la Adi un link apropo de asta, vezi aici


   

Ştiaţi că...

| 1 Comment | No TrackBacks
În Romania, pentru downloadul digital de carte TVA percepută este de 24 %, spre deosebire de cartea tipărită, care are cota redusă de TVA, adică 9%? Poate îmi explică cineva şi raţionamentul.

Urgenţa

| 2 Comments | No TrackBacks
Aţi fost vreodată la Urgenţă, la Mureş de exemplu? Ei bine, dacă nu, vă recomand să faceţi o vizită de documentare - ca să vedeţi unde ajung cei care nu au încotro - pentru că îi trădează trupul, organele, pentru că au avut un accident, pentru că nenorocul i-a trimis acolo. O seară la Urgenţă are puterea predicii a zece preoţi adunată cu eficienţa a zece campanii contra viciilor, ambele combinate cu morala a zece documentare despre ineficienţa sistemului sanitar. Desigur, ajungi acolo pregătit sufleteşte: prietenii, articolele, te-au pus în gardă şi te aştepţi la ce e mai rău... şi totuşi, undeva în colţul sufletului tău, pulsează speranţa că ţie, tatălui tău, prietenei tale, copilului tău, universului tău senin, nu vi se poate întâmpla nimic într-atâta de rău. Că nu vei fi nevoit de exemplu să stai ore bune, târzii în noapte, în triaj (hm, locomotive obosite trase pe linii moarte...), până când va veni un doctor de specialitate obosit, tracasat, deconectat, ca să ofere un diagnostic. Timp în care pe lângă tine se sting oameni, uşi batante pocnesc sec, aparatele piuie şi bipăie, linoleumul albastru se scurge, asistenţii sorb cafele obosiţi, tărgile curg cu bătrâne îmbrăcate în ie, beţivi alburii înjură, ambulanţele varsă bolnavi după bolnavi, tineri şi bătrâni deopotrivă. Câte un copil, ca o narcisă albă rătăcită în halda de steril, ajuns aici însoţind vreun părinte bolnav, priveşte cu ochii mari nedumeriţi la oamenii care zac pe targă - tocmai descoperă că suntem cusuţi cu aţă şi că pe la crăpături ni se scurge pluşul uzat.
Una peste alta, te sperie gândul că şi pe tine te va trăda, aşa cum zilnic, picurat, ai trădat-o şi tu, săraca inimă, şi că te vei trezi cu lumina rece a neonului în ochi, cu tavanul uzat venind peste tine, cu braţele prizoniere ale perfuziei şi faţa captată de trompa măştii de oxigen.  

Update: Pe situl Zi-de-zi aflu că de la începutul anului 2012 SMURD se va muta la parterul Spitalului Clinic şi că în noul sediu vor fi cu totul alte condiţii. Mai sunt şi veşti bune. 

Cronică de noiembrie

| No Comments | No TrackBacks
Soarele amiezii de noiembrie a topit coada de pensionari de la Casa de Pensii
Gradele Celsius saltă mai generoase decât cele de dimineaţă...
Poklos-ul e aproape secat, cu solzii de nămol crăpat
Un curier descarcă la Parchet o cutie DIICOT
Mihaiu (Liviu), Radio Guerilla, discută de Macovei şi politicieni arestaţi
Pe pod, un poliţai-comunitar, galben ca un canar,
Taie cu ditamai burdihanul aerul încălzit
Cu ochii în PV
O amiază de noiembrie 2011
Nu demult, asteroidul 2005 YU55 a trecut pe lângă Pământ
Putea să curme nemilos
Poklos, Pensionari, Politicieni, Parchet, Poliţişti
Phuah...



 
 

Roşia

| No Comments | No TrackBacks
Acu' o săptămână, m-am simţit mai clujean ca niciodată... atunci când clujenii au huiduit cu sârg numele sponsorului Roşia Montană Gold Corporation la concertul Al di Meola, Teatrul Naţional Cluj.
PS: Maestrului, în schimb, numai admiraţie!!

C

| No Comments | No TrackBacks
Claxonăm, clacând!
Complotăm, caustici!
Clamăm şi reclamăm!
Compilăm, condescendenţi!
Combatem contrariant!
Ciorovăim, ciondănindu-ne!
Ciordim!
O grupă mare de c.
... Cunoscători, mais biensur!

Şedinţa

| 1 Comment | No TrackBacks
Am participat ieri la o şedinţă cu părinţii. Din start, cuvântul şedinţă îmi repugnă, aşa cum de altfel îmi repugna şi statul în bancă cuminţel, cu cadrul didactic la catedră. Dar asta e, va mai dura până ce şcolile noastre vor avea o sală de întâlniri informale, unde să poţi discuta în condiţii decente! Ca la orice şedinţă cu părinţii, lucrurile au decurs standard, unidirecţional (cadrul didactic invitat, profesoara de matematică, spune ce are de spus, părinţii ascultă) până la momentul în care un părinte s-a plâns de anumite lucruri. Per general, impresia mea a fost că şcoala, prin cadrele didactice, nu încurajează dialogul şi nu accepta păreri contrare.

La faptul că eu personal am deplâns nu atât sistemul aplicat de profesoara cu 31 de ani vechime (fac o paranteză, respectele mele, doamnă profesoară, dar am si eu 15 ani vechime şi nu fac caz de asta :), ba dimpotrivă, consider vechimea un factor defavorizant - pleci mai departe de vârsta celui pe care îl instruieşti), revin, la faptul că am criticat nu atât sistemul cât metodele particulare de genul "pedeapsă prin ascultare", aşa cum îl denumeşte profesoara, mi-am ridicat o clasă întreagă de părinţi temători în cap. Apropo de asta, am criticat de asemenea faptul că asupra întregii clase de părinţi mai planează teama de răzbunarea profesorului, lucru aberant la atâţia ani după ce ne-am lepădat de temeri.

Am criticat faptul că nu se ţine cont de personalitatea elevului, deşi sunt atâtea caractere câţi elevi, atâtea moduri posibile de a trata emoţia câte suflete. De faptul că inteligenţa emoţională e un concept necunoscut în şcoala românească. De faptul că şi un elev îţi poate fi egal în păreri, dacă nu în drepturi, că nu tot ce ştii tu ca profesor şi om e literă de lege şi de faptul că dialogul în clasă e de fapt monolog. Că mai aud că profesoara de matematică interzice eşarfele în clasă, ca nu cumva, pasămite, să freci eşarfa şi asta să te distragă de la lecţie (WTF!).

Am criticat faptul că profesorii îmi spun în şedinţă că atât manualele cât şi programa şcolară sunt depăşite şi că ei predau după cum ştiu din experienţă (nu critic faptul că profesorii spun asta, ci faptul că materialele şi materia sunt caduce). Am criticat lipsa de reacţie a părinţilor şi a sistemului şcolar vizavi de asta, apoi am criticat faptul că o parte din părinţi par să jubileze la ideea că da, "uite dom'le, bine au făcut la bac, e normal să pice atâţia", dar nimeni nu-şi pune problema cum să îmbunătăţească sistemul (suntem, ca naţie, nişte specialişti în masochismul de a ne bucura de propriul necaz!).

Am criticat faptul că profesorii şi învăţătorii nu ştiu să accepte o părere contrară şi că stau şi îşi plâng de milă, se socotesc nişte victime ale sistemului (ciocanul), ale părinţilor (nicovala) şi ale cui vreţi voi.

Mi-a fost dat să aud aberaţii, ca la orice şedinţă: că şcoala românească e emerită, că şcoala americană a ajuns pe locul 95 în lume în clasamente, deci nu e chiar aşa de bună cum se spune, clasica împăunare a românului neaoş care habar nu are ce se petrece în lume şi se crede buricul pământului. Că da, copiii noştri emeriţi iau note proaste în gimnaziu şi pe cale de consecinţă "cei de la ţară" vin la admitere în liceu şi le iau locurile de la Papiu şi Unirea - Poftim?! păi dragi colegi de părinţenie, 95% din noi ne tragem de la coada vacii şi chiar nu văd unde e problema, iată o segregare, încă una, la care chiar nu mă aşteptam!

Pentru toate acestea şi pentru alte câteva mi-am luat porţia de "vai-de-mine-uri", de ochi daţi peste cap, de priviri revoltate. Dragii mei, treziţi-vă!

Şi, la final, un link dedicat doamnei profesoare de matematică. În video, Solomon Marcus, iubit şi nonconformist academician (sic!) român, în dialog cu H.R. Patapievici. Vă rog să aveţi răbdare şi să urmăriţi ce spune Solomon Marcus! Copiii noştri trec prin asta zilnic.


audedestuldebine.jpg

ENG: For my English readers, a short note: this is a post about my latest project, a children book I have illustrated, written by Alina Nelega, a Romanian playwright and fiction writer (short CV about Alina here ). It 's the story of Audedestuldebine the Rabbit (the name is hard to translate, but sounds like Hearsprettywell the Rabbit) during Christmas time, in the Green-green Forest. It's a lovely book, children will love it I'm pretty sure.

RO: Una din dorinţele mele arzătoare, aceea de a ilustra din nou cărţi pentru copii, se concretizează în curând, tocmai am terminat de ilustrat şi tehnoredactat "Cum şi-a petrecut Iepurele Audedestuldebine Sărbătorile de Iarnă".  Scrisă de Alina Nelega (Alina chiar nu mai are nevoie de nici o prezentare), cartea ne poartă de-a lungul a opt minunate povestiri prin lumea lui Audedestuldebine - un iepure năzdrăvan şi descurcăreţ, prieten cu Ciocănitoaremică şi Veve Salvador. Povestirile au fost subiectul unei serii de înregistrări audio sub brandul Fabrica de Poveşti - CD-ul fiind realizat de Teatrul Ariel în colaborare cu Radio Târgu-Mureş - şi acum vin sub formă de carte, cu ilustraţiile mele, un produs care cu siguranţă îi va încânta pe micuţii ei cititori (şi nu doar pe ei).
Vă voi ţine la curent cu lansările (vor fi cel puţin două, una la Tg.-Mureş şi una la Cluj, posibil şi la Bucureşti). De urmărit, asta pentru că din cauza restricţiilor de buget, tirajul va fi extrem de mic. 

About this Archive

This page is an archive of entries from November 2011 listed from newest to oldest.

September 2011 is the previous archive.

December 2011 is the next archive.

Find recent content on the main index or look in the archives to find all content.

Pages

Powered by Movable Type 4.25