Mircea Drăgoi

Am venit de la Cluj pe autostrada Transilvania, bucla Gilău - Turda - doar atâta avem. Dincolo de plăcerea de a goni pe autostradă, senzaţia e ciudată, foarte ciudată, şi vă explic şi de ce: să rulezi pe un A1 în Ungaria, Austria, Germania sau Croaţia a devenit în ultimii ani o senzaţie familiară, asociată ideii de călătorie în străinătate. Mental, asfaltul impecabil şi larg al căii de rulare se îmbuca inevitabil cu peisajul ţării de acolo: pusta ungară, dealurile înverzite dinaintea Vienei, eolienele, smârcurile protejate germane. De aceea, să goneşti în propria ţară şi pe margine să se deruleze peisajul rural autohton e straniu. Să depăşeşti pe autostradă Dacii Papuc supraîncărcate cu baloţi textili (cunoaşteţi foarte bine imaginea) este ireal.

Îmi lipseşte tare mult grădina! Nu mai vine odată primăvara, cu iarba, cu mugurii, cu florile (narcisele, crocuşii, zambilele, ghioceii şi lalelele) pe care le-am plantat la grădină! Mi-a cam ajuns iarna, vreau să văd verde, vreau sa ating pământul, să ma culc în iarbă, să mă mângâie soarele! Să port tricou, să transpir, să sap, să car, să construiesc, să mă caţăr, să tund, să plantez, să ud! Să stau legănat în hamac, să aud păsările şi insectele. Sunt deconectat de la natură, strat după strat de grăsime şi textile şi ziduri şi geamuri ne despart acum! Din fericire, suntem la final de iarnă, şi chiar dacă privind acum pe geam văd doar gri şi alb şi e frig, ştiu că mai e doar un pas până la regăsire.

[Scuze pentru lipsa diacriticelor, pe laptop nu le am]. Sunt din nou in Bochum. E un ianuarie gri, inca nu da semne primavara. Totusi, e gri german, lucios si matasos si lipseste noroiul care mi s-a lipit de mine la Mures, de la pantofi pana la suflet. Noroiul de acasa m-a terminat, nu exista loc in oras unde sa nu dau de el.  

O veste care mă face să tremur, ca potenţial utilizator, este că pe 1 decembrie (să precizăm şi anul, 2009) se inaugurează tronsonul 2B (Gilău - Câmpia Turzii) al Autostrăzii 'Transilvania' . Oh, God, my God!

Detalii de la EVZ.ro - adică de aici

Din ciclul designer versus client, un site de vărsat oful din partea designerilor (1-0) :)
Aici . Sunt şocat cât de bine cunosc unele situaţii...

Câteva perle:

Hi, I was having a word with my nephew last night, who's a bit of a web designer himself and I have a few new ideas for the site...

$1,000 is very expensive, you know. We only want a simple website with our current contents, and contact form as well. And don't forget about CMS features. We want to add or edit content on our own. And the picture gallery, we want something that stunning and animated. The header should be animated as well. And our logo seems too old, can you design new logo for our company? But the best price we can offer is $300, and we think that's more than enough

We don't like the font in the logo - could you use the one Microsoft use in their software...I think it's called Arial. I think everyone likes that one - you see it everywhere.

How late can I get you the revisions and still have it ASAP?

We think there's too much space, can you put all the services we do inside the logo. And if you can - make it 3D too, so it moves when you tilt the paper.

Could we try a darker black?

Client: I can pay you a deposit of 50%. Can we arrange the other 50% with revenue sharing?

Nu demult, încercând să le dau dovadă celor mai tineri de spirit civic şi ecologic, am colecţionat hârtia rămasă la birou, reviste, notiţe, ziare, etc. cu gândul să o predau împreună cu ei la Remat şi să o transform în bani - pentru a întări prin monetizare puterea exemplului. După ce am strâns vreme de câteva luni circa 70-80 de kilograme, am decis să trec mai întâi singur pe la două-trei depozite ca să văd valoarea deşeului de hârtie. Spre surprinderea mea kilogramul este cumpărat de către acestea cu 0,03 lei, aşadar reuşeam să dobândesc la final incredibila sumă de 2,4 lei. Evident, benzina consumată până acolo costă mai mult! Halal revalorificare!

Fac pariu că nu ştiaţi de poza aceasta, Ceauşescu pozând la vila de la Snagov ! Găsită pe blogul lui Peter Turnley, care conţine sute de alte fotografii interesante şocante de după Cortina de fier.

Ieri am primit răspunsul la o dilemă care mă bântuise în ultimul timp: cum de au rezistat nefurate capacele roţilor de la Golful meu. Ieri dimineaţă am scăpat de această mirare: toate cele patru capace fuseseră furate în cursul nopţii şi roţile se căscau negre, dezvelite şi dezinvolte la lumina zorilor.

Update 23 oct: Site-ul IKEA.ro este acum aşa cum se anunţa, cu stoc de produse la zi, deci articolul de mai jos nu mai e actual.

Acum câteva săptămâni IKEA Romania ne anunţa că va sosi cu un site îmbunătăţit pe 15 septembrie şi mă aşteptam să văd un site de genul IKEA Ungaria, cu produsele puse online şi stoc disponibil (nu cu posibilitatea de a cumpăra online, dar măcar cu prezentarea produselor şi prezenţa lor în stoc).

Un mare fâs, au pus din nou catalogul online. Dragă IKEA, ştiu că în termeni econimici unele schimbări nu se justifică (deşi altele, cum ar fi Verdanizarea IKEA se pare că da), dar era mai cinstit să spuneţi, "din 15 septembrie vom reface catalogul online, acum într-o nouă prezentare".
Căci, să fim sinceri, nu putem numi site o aplicaţie de e-publishing!

   

Cei care caută să afle de ce se află în colaps reţeaua de cinematografe din Romania (nu mă refer la multiplexuri) puteau afla unul din motive la Sighişoara între 17 şi 20 septembrie 2009. În sala în care se proiectau filmele (atenţie, vorbim de cele mai premiate filme româneşti), numărul maxim atins de persoane a fost de 70-80 (au fost filme la care se aflau în sală 20 de persoane).
Este păcat că nu susţinem prin prezenţă o reţea care dacă s-ar duce pe copcă (cum e tendinţa), multe localităţi din ţară ar rămâne fără acces la cinema. Şi nu uitaţi, vorba lui Lynch, "fuck the tv screen, you need go to the cinema to see a movie".

Am vizionat "Constantin şi Elena" - Andrei Dăscălescu, "Boogie" - Radu Muntean (prezent în sală Alex Baciu, co-scenarist) şi "Podul de flori" - Thomas  Ciulei (prezent regizorul).