Mircea Drăgoi

Cei mai multi prieteni au observat că la ora actuală activitatea mea ca designer se desfășoară în cadrul companiei Lateral. Mă simt dator să-i anunț și pe cei interesați de orice colaborare pe partea de design că deocamdată încetez orice activitate legată de piața românească. Este o decizie legată de faptul că Lateral îmi oferă platforma necesară pentru a pune în valoare potențialul meu creativ pe o piață globală. Este o oportunitate de nerefuzat. În plus, am întâlnit în cadrul Lateral o echipă de oameni (coderi și designeri) minunați, lucru care mă face și mai mândru să particip la efortul comun de a crește o companie cu greutate. Țelul pe care ni l-am propus este de a face din Lateral the best place to work at în regiune pentru designerii sau programatorii care vor să-și valorifice cu adevărat potențialul creativ. Nu doar un simplu loc de muncă dar și un mod de a-ți trăi viața lăsând urme semnificative. Un mod de valoriza optim  ceea ce creezi și construiești ca individ, dar ca parte importantă a unei echipe.

Day one

Recent, cineva a luat un cuțit și mi l-a sucit drept în inimă... Este uimitor, prietenii mei dragi, să pot să vă spun că de fapt, după această cronică nevolnică de ziar, am o veste bună: mai am inimă iar durerea care a urcat de la ea la creier mi-a luminat cumva, miraculos, ochii. Se întâmplă asta, sunt convins, pentru că El, acolo Sus și drag, mi-a luat inima în mâinile-I luminoase și mi-a reamintit ce înseamnă bunătatea și iertarea!

Se încheie imediat un alt an şi vreau să le mulţumesc prietenilor care au fost alături de mine, cu care am colaborat, comunicat, călătorit!
Nu ştiu ce fel de an a fost 2011 pentru voi. Nu-mi plac prea tare rezumatele de final de an! Şi totuşi, anii agitaţi, aşa cum a fost cel care îşi varsă ultimele fire de nisip în aceste zile, merită puţină atenţie. Pentru mine este anul în care Mircică a început şcoala, şi ceea ce-mi doresc este ca şcoala să se schimbe înainte să apuce să-l schimbe pe Mircică. Este anul în care am primit un iPad 2, am desenat o primă aplicaţie iOS şi trec pe iMac, prin gestul generos al lui Ciprian. Sper ca tot mai mulţi români să aibă această oportunitate, nu de alta, dar le va schimba radical modul în care se informează, interacţionează, se educă şi crează!
2011 a mai însemnat o colaborare consistentă cu Decât o Revistă, adică un alt fel de a face jurnalism, o premieră într-un peisaj media sufocat de mediocritate. Dacă nu mă credeţi, cumpăraţi revista (o găsiţi la magazinele Inmedio, la Cărtureşti, sau direct pe shopul Decât o Revistă). Iar dacă vă place, o puteţi susţine cu un abonament pe 2012, cred că va fi una din cele mai deştepte investiţii pe anul care vine.
În 2011 am ilustrat şi tehnoredactat o carte cu aventurile iepurelui Audedestuldebine, scrisă de Alina Nelega şi lansată acum, în decembrie. Este, sper, doar prima carte dintr-o frumoasă serie sub brandul Fabrica de Poveşti. De altfel, am încercat din răsputeri să cresc ponderea proiectelor de ilustraţie în munca mea - lucru care cred că se reflectă şi în situl meu, mirceadragoi.com, portfolio lansat în acest an.
2011 a mai însemnat o vacanţă de vară pe insula Thassos, un micro-paradis terestru, înconjurat de apele calde şi de turcoaz ale Egeei. Un loc în care mi-aş muta, zău, biroul, dacă atâtea sute de fire de păianjen nu m-ar ţintui de dealurile Transilvaniei.
Am asistat în 2011 la frumoasa evoluţie a unei firme de care cu siguranţă veţi auzi, adică Lateral - Design & Tehnologie. Ciprian o conduce cu siguranţă spre faimă şi mă bucur să fac parte din echipa care lucrează la asta, pe lângă faptul că mă bucur să văd că se fac afaceri de real succes, cu ţintă globală, pornind de pe plan local, angajând creiere din Transilvania. Nu m-am îndoit niciodată de capacitatea românilor de a munci din răsputeri, dar am pus mereu în faţă îndoiala că o pot face cu succes pe plan local, ocolind birocraţia şi piedicile Statului român.
Desigur, 2011 aduce şi dezamăgiri. Printre ele, şi aceea că trăiesc într-un oraş deconectat de la nevoile (şi, eventual, aspiraţiile) locuitorilor săi. Târgu-Mureş (da, sunt convins că nu e un caz singular) nu are momentan ambiţiile unei citadele de an 2011. Nu e tractat de nici un proiect generator de locuri de muncă, de cultură, de interacţiune socială. Un oraş sufocat de noxele unui combinat chimic pus pe profit cu orice preţ. Un oraş tranchilizat, deşi e locuit de atâţia oameni minunaţi. Desigur, îmi asum o parte, a 120.000 parte (sau câte suflete or fi) din vină. Aş vrea să mă contraziceţi, dar cred că nu aveţi argumente.
O altă dezamăgire? Şcoala. Un mastodont cu picioare de lut, care toacă mărunt ce a mai rămas intact din personalitatea creativă a copiilor. Cu siguranţă, nu este o şcoală care clădeşte un viitor, ci una care se hrăneşte cu defectele prezentului.

Ar mai fi multe de scris, dar prefer ca fiecare din noi, acum, la final de an, să îşi tragă propriile concluzii generatoare de optimism pentru viitor. Vă doresc un an cât mai bun, prieteni!
 


 


   

    

Dimineaţa devreme, pornit spre şcoală, pe casa scărilor pătrunde lumina gri-albastră a zorilor şi de undeva de după o uşă se strecoară în nările mele o aromă palidă de cafea. Aroma aceea de cafea alungă toată mizeria şi frigul dimineţilor de noiembrie. Aroma aceea de cafea, de apartament de bloc, de ibric, bună, rea, cum o fi, face cât o avere.

Trebuie să recunoaşteţi, este de necrezut, dar atât de balcanic: un europarlamentar român prins recent cu mâţa în sac într-un scandal de lobby care puţea a corupere, să vină şi să ne ţină prelegeri pe tema excepţionalismului corupţiei româneşti. (via Jo Ilie, Facebook)

Mi se întâmplă tot mai des în ultimul timp - sunt sigur că şi vouă - să nu găsesc un amărât de loc de parcare, să dau ture după ture pentru a găsi unul. În tot acest timp, văd enervat cum unii parchează de-a dreptul sfidător, de-a latul a două locuri bune de parcare, asta pentru că au venit mai devreme şi aveau loc berechet. Exemple ar mai fi, cei care urcă total pe trotuar şi blochează circulaţia pietonilor, cei care parchează aiurea în locuri nepermise, etc. Aşa că, la ideea lui Cicu, m-am decis să tipăresc o serie de autocolante (provizorii), pe care să le am la îndemână când mai observ asemenea comportamente. Aş avea nevoie de ajutorul vostru în a concepe o serie de mesaje text (de grafică mă ocup eu), concise, scurte, care să scuture măcar câţiva neuroni în creierul celor care faca asta. Le voi face disponibile şi pe www.mirceadragoi.com, la strict preţul de tipărire sau download fişier de tipar. Câteva exemple de situaţii mai jos:

1. Parcare care nu ţine cont de spaţiul restrâns, ocupă 2-3 locuri de parcare -  Text: ...
2. Parcare care blochează total accesul pietonal, ocupă integral trotuarul - Text: ...
3. Parcare pe zebră, pe marcaje de interzis, pe cale de acces (avarii puse sau nu). Text: ...
4. Parcare pe spaţii verzi (pe iarbă, gazon, tufe, etc) - Text: ...
5. Alte exemple?

Mircea

Update 1:
De la Andrei:
Parchez aiurea, deci exist.
A mea e mare, cat doua locuri de parcare.
Sunt bizon, am iesit la pascut.
Primul avertisment.

Întrebare: Ultimele două nu sună cam dur? În prima fază, zic eu, mesajele ar trebui să fie în notă comico-prietenească (ai greşit, te rugăm ţine cont că mai sunt şi alţii).
Am primit şi de la Adi un link apropo de asta, vezi aici


   

În Romania, pentru downloadul digital de carte TVA percepută este de 24 %, spre deosebire de cartea tipărită, care are cota redusă de TVA, adică 9%? Poate îmi explică cineva şi raţionamentul.

Aţi fost vreodată la Urgenţă, la Mureş de exemplu? Ei bine, dacă nu, vă recomand să faceţi o vizită de documentare - ca să vedeţi unde ajung cei care nu au încotro - pentru că îi trădează trupul, organele, pentru că au avut un accident, pentru că nenorocul i-a trimis acolo. O seară la Urgenţă are puterea predicii a zece preoţi adunată cu eficienţa a zece campanii contra viciilor, ambele combinate cu morala a zece documentare despre ineficienţa sistemului sanitar. Desigur, ajungi acolo pregătit sufleteşte: prietenii, articolele, te-au pus în gardă şi te aştepţi la ce e mai rău... şi totuşi, undeva în colţul sufletului tău, pulsează speranţa că ţie, tatălui tău, prietenei tale, copilului tău, universului tău senin, nu vi se poate întâmpla nimic într-atâta de rău. Că nu vei fi nevoit de exemplu să stai ore bune, târzii în noapte, în triaj (hm, locomotive obosite trase pe linii moarte...), până când va veni un doctor de specialitate obosit, tracasat, deconectat, ca să ofere un diagnostic. Timp în care pe lângă tine se sting oameni, uşi batante pocnesc sec, aparatele piuie şi bipăie, linoleumul albastru se scurge, asistenţii sorb cafele obosiţi, tărgile curg cu bătrâne îmbrăcate în ie, beţivi alburii înjură, ambulanţele varsă bolnavi după bolnavi, tineri şi bătrâni deopotrivă. Câte un copil, ca o narcisă albă rătăcită în halda de steril, ajuns aici însoţind vreun părinte bolnav, priveşte cu ochii mari nedumeriţi la oamenii care zac pe targă - tocmai descoperă că suntem cusuţi cu aţă şi că pe la crăpături ni se scurge pluşul uzat.
Una peste alta, te sperie gândul că şi pe tine te va trăda, aşa cum zilnic, picurat, ai trădat-o şi tu, săraca inimă, şi că te vei trezi cu lumina rece a neonului în ochi, cu tavanul uzat venind peste tine, cu braţele prizoniere ale perfuziei şi faţa captată de trompa măştii de oxigen.  

Update: Pe situl Zi-de-zi aflu că de la începutul anului 2012 SMURD se va muta la parterul Spitalului Clinic şi că în noul sediu vor fi cu totul alte condiţii. Mai sunt şi veşti bune. 

Soarele amiezii de noiembrie a topit coada de pensionari de la Casa de Pensii
Gradele Celsius saltă mai generoase decât cele de dimineaţă...
Poklos-ul e aproape secat, cu solzii de nămol crăpat
Un curier descarcă la Parchet o cutie DIICOT
Mihaiu (Liviu), Radio Guerilla, discută de Macovei şi politicieni arestaţi
Pe pod, un poliţai-comunitar, galben ca un canar,
Taie cu ditamai burdihanul aerul încălzit
Cu ochii în PV
O amiază de noiembrie 2011
Nu demult, asteroidul 2005 YU55 a trecut pe lângă Pământ
Putea să curme nemilos
Poklos, Pensionari, Politicieni, Parchet, Poliţişti
Phuah...