June 2010 Archives

Eu unul, am ajuns sa fiu sufocat (psihic vorbind, senzaţia este realmente de suprasaturare), de avalanşa de ştiri negative, de văicăreală naţională, de polemică, de aruncat vina din stânga în dreapta, de înjurat, de dus în extremă. Zilnic ne asaltează catastrofe meteo, tăierile de salarii şi pensii, cavourile ocupate şi eliberate, voturile pro şi contra, bălăcăreala TV (zău, aţi prins măcar o clipă în ultimul an în care alegând pe telecomandă Realitatea TV să nu daţi de un breaking news galben catastrofal sau de o adunare de politicieni versus moderatori apocaliptici?). Moguli, Băsescu, portocaliu, verde, roşu, (cum am ajuns să ne batem joc de culori şi semnificaţiile lor), finanţe, imm, pensionari gâfâind disperaţi, arestări. România se află sub un asediu mediatic incredibil, de parcă cineva s-ar juca (din nou, teoria conspiraţiei) inconştient cu un buton de nevrozat creierul colectiv.

Singura soluţie pe care o văd pe moment este să tai orice cale înspre şi dinspre acest mecanism perfid, societate informaţională: complet, etanş şi fără tremurul mâinii ar fi ideal, aşadar utopic. O retragere din fluxul de informaţie de care am ajuns - aproape - dependent. Nu înotînd în avalul sau amontele râului, împotriva sau împreună cu fluxul, ci ieşind pe mal (chiar şi cu riscul parcurgerii zonei sedimentare, mâloase sau nisipoase). În puţinele clipe de conştienţă şi regrupare laterală de până acum nu puteai să nu remarci: Doamne, cât de rău şi greşit este ceea ce ni se întâmplă! Unii o fac cu un rictus, amar, alţii coleric şi expansiv, strigând, alţii zâmbind tâmp: ia te uită, ce ni se întâmplă!

Nu sunt printre cei care strigă a catastrofă: viaţa merge înainte cu sau fără nevroze. Dar rămas cu piciorul paralizat pe acceleraţie într-un peisaj de-o asemenea stridenţă nu mai poţi pretinde că eşti un călător normal. Eşti o sinapsă asaltată de descărcări electrice într-un creier bolund, tot mai obosit, tot mai prăjit.

Ca măsuri practice, elimin ca surse de zgomot, de azi, TV-ul, radio-ul, siturile cotidienelor şi cotidienele în sine. Pastrez, ca o lupă pe societate şi filtru subiectiv, săptămânalele (Dilema veche şi Corso), tangente minuscule la o societate isterizată, şi filmele, ca saci colectori ai problemelor majore. Mă regrupez pe bloguri externe, nealterate de catastrofe.

Să ne concentrăm aşadar pe latura normală a acestei lumi, iar munca asiduuă şi neafectată de informaţie zgomotoasă poate fi una dintre soluţii. Sunt curios daca verdele pomilor a rămas acelaşi de acum 20 de ani!

Mureşeni, şi nu doar voi! La Sighişoara se produce în aceste zile un festival de film, cu filme bune, filme de premiu (ieri de ex. a fost proiecţia Das Weisse Band al excelentului Haneke).
Cei care se plâng că nu avem cultură şi film îşi pierd acest drept, prin neprezentare. 

Mâine, sâmbătă, se proiectează un regal de filme:

PROIECŢII CLUBUL ARISTOCRAT SIGHIŞOARA:

Ora 10:00 - Profetul (A prophete), regia Jacques Audiard
Din cronica filmului în The Independent:You'll have heard already that Jacques Audiard's A Prophet is an extraordinary prison movie, and that's true. But more than that, it's a film about education. A Prophet follows a gauche young man through the French prison system, until he becomes the man walking taller and tougher in the film's teasingly ambivalent final shot.
 

Ora 12:00 - She, a chinese, regia Xiaolu Guo - premiat cu aur la Locarno
 




Ora 14:00 - Călătoria lui Gruber (am mai scris de el), regizor Radu Gabrea



Ora 16:00-  Milk of Sorrow, regia Claudia Llosa, da nepoata lui Llosa, un foarte apreciat film.



Ora 18:00 - Francesca, r. Bobby Păunescu -

PROIECTIE PIATA CETATII SIGHISOARA:

În contextul în care operaţiunea de a parca acolo unde lucrez, în spatele BCR Doja şi al Finanţelor, constituie zilnic o adevarată aventură - datorită aglomeraţiei de maşini care vin la bancă şi Fiananţe, gestul Primăriei de a pune stâlpi de blocare la marginea trotuarului pe străzile din jur (Semănătorilor şi în spatele BCR de ex.) pentru a-i obliga pe şoferi să parcheze doar unde are autoritate şi încasează bani firma locală de parcări mi se pare de un cinism abject. Un mare punct negru pentru o administraţie care mă dezamăgeşte zi de zi.

 

Ei, da, asta numesc eu o veste bună! Cine a fost acum un an la concertul austriecilor de la Parov Stelar nu poate uita ce a fost acolo, aşa că mă aştept ca şi anul acesta, pe 27 august, să avem pare de acelaşi festin jazz-house, breakbeat (ciudat dar excelent mix).

Încercuiţi cu roşu în calendar, 27 august 2010, Peninsula 2010 Târgu-Mureş, Parov Stelar.


 

Pe ideea că fiecare ţară trebuie să aubă un superlativ (inclusiv la negativ, vezi USA cea mai bună naţiune producătoare de serial killers), iată o infografie  care ne declară cei mai buni la... porumb. Mi se pare rezonabil :).


Tot aşa, o hartă a touristiness-ului global, (hm, să traduc turisticităţii?), realizată de o companie estoniană, în care datele care indică numărul de poze încărcate pe Panoramio (serviciu integrat de Google în care userii încarcă poze legate de locaţiile Google Maps sau Earth) în diverse zone ale globului, sunt translatate vizual, ca layer, peste interfaţa Google Maps. Zonele cu galben sunt cele mai pozate, cele cu roşu medii iar cele albastre sunt cel mai puţin fotografiate (respectiv vizitate). De unde rezultă cum poţi evita zonele cele mai afectate de turism, nu-i aşa?

   
Mircea