Articolul acesta ar trebui să intre la capitolul banal-domestice şi să nu "transpire" pe blog, dar m-am gândit mai bine şi totuşi, are importanţa lui - orice lucru care durează cinci ani nu poate fi decât important: azi am finalizat contractul de leasing la maşină. Aşadar, s-au scurs cinci ani de când am condus prima oară Golful meu drag. Acum câteva săptămâni am observat cu deliciu cum computerul maşinii indica 111111 km parcurşi.
Câteva observaţii amatorilor de leasing, asta din propria experienţă:
• Ţi se va tot repeta că nu se merită să cumperi maşină nouă, pentru că îşi pierde din valoare din clipa în care ai ieşit pe poarta dealerului. Din experienţa mea, senzaţia conducerii unei maşini noi e extraordinară şi merită încercată de orice şofer serios. Mirosul habitaclului nou e unic, fineţea condusului fantastică, covoraşul de cauciuc e negru-mat-virgin, parbrizul e transparent până la evaporare. Vopseaua e, hmm, de nedescris - la maşina mea avea adâncimea de culoare a unei cireşe în faza roşie de pre-coacere.
• Prima piatră care sare de la vreun camion şi ciobeşte vopseaua doare rău. Da' rău-rău! Opreşti maşina, te dai jos, index finger, fluierat de pagubă, spini pe creier. A doua, în parbriz probabil, nu face nici o pagubă vizibilă şi te feliciţi, până la a treia, după 2 ani, care lasă un crater în geam, gata oricând să decurgă în canion. Apoi vin piatra no. 4, no.5, no.6, fiecare cu câte un crater în vopsea, unele până la tablă. Apoi prima grindină pe capotă: mici denivelări chiar la nivelul ochiului perplex şi neputincios. Prima bordură în scutul ventral - zgomot ca de epavă de Titanic frecând fundul mării, culmea, repetat în oglindă când dai înapoi disperat.
Morala? Gestionează calm şi resemnat de la bun început uzura maşinii în timp.
• Există o vorbă la dealeri: prima maşină se vinde singură, a doua o vinde service-ul. Foarte adevărat, un service de calitate, atent, serviabil, rapid şi plăcut te va face să revii la acel dealer. Nu e cazul încă la mine, dar experienţa per general a fost bună.
• Trageţi mereu frâna de mână la maxim în parcare, lăsaţi maşina în viteză cu roţile virate. Pare o regulă elementară, dar eu n-am aplicat-o totalmente până acum un an, când într-o pantă m-a costat o buşitură într-un Passat nou-nouţ.
• Tot la capitolul reguli de bun simţ: tatăl meu mi-a spus odată (povestindu-mi de accidentul lui de motocicletă), că principalul motiv al unui accident îl constituie rutina. Rutina care te face să nu semnalizezi, să nu te asiguri, să nu fii vigilent. Ţin minte foarte bine regula asta şi de aceea semnalizez mereu şi îmi consult oglinzile mereu. Oglinzile îmi sunt cel mai bun aliat în trafic. E ca şi cum ai avea încă o pereche de ochi.
• Financiar, greul la leasing e până pe la mijlocul perioadei. Apoi se estompează. Finalul e... fericit!
• Când îţi faci calculul de cost per total maşină în leasing, adaugă la tot ce înseamnă taxe de leasing şi schimburile de ulei, ITP, service mărunt, capacele de jenţi furate, ştergătoarele furate. De micile incidente, inevitabile, zic eu, care se lasă cu o mică vopsire, şi pe care nu le decontează casco. Nu vorbesc de combustibil, desigur. În cei cinci ani, am avut cam 6 schimburi de ulei şi filtre (voi verifica, nu mai sunt sigur), fiecare a cam 200 euro, un set de ştergătoare furate (cumpărate altele cu parcă 150 RON), un capac de roată sărit (50 RON), patru capace furate (şi nu le-am mai înlocuit, că m-am săturat). Câteva vulcanizări, maxim 20-30 de euro. În plus, în cinci ani va trebui schimbat, fără discuţie, setul de cauciucuri, mai nou chiar dublu, iarnă şi vară, conform legii (costul poate varia, la mine parcă a fost 250 eur). Şi, desigur, paguba majoră, defectarea sistemului climatronic, care ar costa aproape 1000 euro să fie reparat. Cei realmente interesaţi, să adune ce am scris mai sus la costuri.
