November 2010 Archives

Antreprenorul

| No Comments | No TrackBacks
Dragă antreprenorule român!

Îţi place să conduci maşini de calitate, cu design şi tehnologie pe măsură. Îţi cumperi centrale termice vestice, fiabile, GPS din occident, televizor, electronice de calitate. Cumperi alimente de la multinaţionale venite din vest să te înveţe cum să vinzi eficient. Hainele de pe tine sunt majoritar de la mărci vestice (chiar dacă unele au fost produse la trei paşi de tine). Explică-mi atunci, de ce brandul tău, de ce designul în firma ta, în propria ta afacere, cea care susţine tot ce am enumerat mai sus, arată atâta de prost? De ce transferi asupra imaginii tale reputaţia altor branduri şi nu întăreşti propria ta imagine? De ce nu eşti calculat dar ambiţios în acelaşi timp? Inovativ, cineva? Nu vezi că eşti ca un brad de plastic dat cu sclipici, lipsit de personalitate? Chiar nu vezi că brandul tău copiază şi nu transmite emoţie nimănui, că tu însuţi eşti doar copia la indigo, numărul 155689, a aceluiaşi tip de om de afaceri?
A venit sezonul. Alte câteva mii de firme şi firmuliţe din România vor tipări calendare şi agende cu macarale, brazi, geamuri termopan, copii şi apusuri de soare. Pe portalurile de stock photo se vând la nebunie moşii şi globurile. Încă un an pierdut... 

Revelaţie

| No Comments | No TrackBacks
Azi, în birou, o bruscă şi sublimă revelaţie. Dacă m-ar întreba cineva ce mă recomandă ca designer (făcând abstracţie de portfolio, desigur), i-aş răspunde candid: simplul fapt că trăiesc exclusiv din design în Romania anului 2010, mă recomandă! Valabil pentru toţi colegii de breaslă, evident. A trăi de pe urma designului într-un mediu ostil acestuia poate fi uneori cea mai bună recomandare.

O dipteră numită Lenin

| 1 Comment | No TrackBacks
O dipteră numită Lenin
Aşa i-am spus eu, vesel şi senin
Nu revoluţia, şi nici contrarevoluţia
Şi-au adus contribuţia
La mumificarea acestei biete diptere de Eocen
Ci, ante-socialism, capitalism, leninism,
Înainte de orice -ism
O limpede bucată de chihlimbar
A capturat lent şi malefic diptera
I-a trasat indicaţii în călătoria pe Terra
I-a şoptit candid la ureche:
Sunt un mausoleu pe cinste, nepereche!
Vei traversa cu mine terenuri mlăştinoase
Şi vei dormi în reci ravene nisipoase
Ne va culege mână neagră de miner
Din mult mai valorosul zăcământ aurifer
Ne va spăla un neamţ blondiu şi subţirel
Şi află de la mine, dipteră scorţoasă
Că ai un preţ, tras pe o etichetă cam soioasă
Şi iată-ne acum la el în România
Priveşte-i, musculiţo, hardughia,
E-un chihlimbar numit birou, oficiu
Mausoleul lui de viciu
Stai liniştită, soro, e şi el prins ca noi
Şi vom călători în trei, mai amuzant şi mai vioi!

Chihlimbar_eocen_bergbau_museum copy.jpg





 



Rămăşiţe

| No Comments | No TrackBacks
Semne clare că provii din fostul bloc socialist estic: pe avion, ochii îţi cad fugitiv pe un titlu în revista de bord şi în loc de "Polish Columnists" citeşti "Polish Communists". Of!   

Ciupilica

| No Comments | No TrackBacks
Printre cele mai oribile accesorii vestimentare ale României post '89: ciupilica tricotată purtată pe creştetul capului, ca un prezervativ pe jumătate tras pe organul superior al posesorului. Dacă s-ar alege vreun obiect care să exprime cel mai bine spiritul de lasă-mă să te las, de improvizaţie şi navigare între ape al românului, ei bine, ciupilica asta purtată ca ştrumfii ar câştiga detaşat! Nici pe cap, nici deasupra lui, nici trasă, nici scoasă, boneta autohtonă stă în eternă pendulare şi pare că stă să cadă. Nici o grijă, n-o va face niciodată. Tricotul învăluie capul unsuros al apropitarului şi îşi continuă ascensiunea spre cer, pentru ca la final să se întoarcă, totuşi, apăsat de propria greutate, înapoi spre pământ. Este pe undeva simbolul aspiraţiilor noastre naţionale ad astra şi, subsecvent, eterna capitulare înainte de a ajunge la ţintă. Este boneta frigiană a băutorului român de Unirea, eliberat de orice restricţii, inclusiv vestimentare, şi care acum îşi declară inclusiv prin asta miserupismul.

Ritmul

| 5 Comments | No TrackBacks
Am reintrat în ritmul locului de baştină. Asta presupune şi familiarizarea cu traficul aglomerat de dimineaţă al acestui oraş. Azi dimineaţă, în infernala intersecţie Dâmbu-Pietros - Doja (nu există zi de la Dumnezeu în care să nu văd ceartă între şoferi acolo), un Hyunday argintiu iese de pe banda lui, din dreapta mea, îmi taie calea şi mi se bagă în faţă. Adio răbdare, adio calm, mă pierd cu firea, văd roşu înaintea ochilor; îl claxonez, se coboară geamurile, se schimbă amabilităţi. Mâna îmi tremură de nervi pe schimbător. Am reintrat în ritmul de aici. Chiar avem nevoie de asta?

Germania. O zi

| 1 Comment | No TrackBacks
E ora cinci dimineaţa şi cu un mic păcănit radioul se trezeşte la viaţă. Ceasul aparatului e uşor decalat faţă de ora staţiei NRW, aşa că în difuzorul radioului crainicul tocmai încheie o ştire seacă despre conferinţa de presă a Primăriei despre centrul de azil.
Florian Schifgen, sau domnul S., e treaz acum, deşi perna încă îi prinde în cutele moi capul pleşuv; ochii închişi şi poziţia leneşă, cu faţa spre saltea şi tălpile picioarelor ieşind la capătul plăpumii, te-ar face să crezi că omul ar fi încă în braţele lui Morfeu.

Afară e încă întuneric şi plouă mărunt. De pe streaşina casei cad ritmat pe pervazul de plastic alb al ferestrei stropi zgomotoşi, iar în geamul gros bat din timp în timp rafale de picuri aduse de vântul de nord. Dar asta nu prea contează aici. Viaţa oamenilor şi a maşinilor îşi duce propriul ritm, unul aparte, ordonat, secvenţial şi implacabil. Deja zgomotul primelor autovehicule taie peretele camerei de la o muchie la alta, ca un fermoar tras neîncetat de o mână nevăzută.

Ziua de noiembrie începe în Bochum, Germania. Ca să fim mai corecţi, a început de mai bine de două ore, înaintea radioului domnului S, când brutarii micilor bäckerei* au ridicat obloanele, şi-au aprins micile halogene roş-galbene ale tejghelelor şi au purces la treabă, mixând coca brötchen-elor**, pornind cuptoarele, feliind salamurile şi caşcavalul, rupând foile de salată, preparând condimentele. Peste câteva zeci de minute, clopoţelele uşilor prind clinchet vesel, anunţând primul val de clienţi, cei abonaţi la gustările brutăriei. Toate detaliile legate de felul de mâncare, tipul de pâine, conţinutul, au fost discutate anterior, fiecare brutar îşi cunoaşte deja bine clienţii. După un scurt schimb de urări, oamenii ies, îşi încalecă bicicletele şi se pierd în ploaia zorilor.

În radioul domnului S., reportajele, cronicile şi interviurile deschid ziua, punctate iniţial de slagăre şi reprize de muzică clasică; mai spre ziuă, atunci când audienţa mai tânără face ochi, reportajele sunt întrerupte doar de clipuri pop-rock. Domnul S e treaz acum de-a binelea.
Pe stradă, maşinile şi-au înteţit ritmul. La fix şapte şi douăzeci de minute, deşi uşor tocită de rutină, urechea domnului S. percepe cum valul de motoare ambalate creşte la punctul maximal, este ora la care forţa de muncă a Germaniei inundă capilarele urbane, se răspândeşte pe la birouri, magazine, curgând dinspre autostrăzile albe pe un sens, roşii pe celălalt***. E un furnicar de maşini şi oameni, un freamăt care descreşte şi se normalizează doar după orele opt. Abia atunci, când deja cafetierele din birouri bolborosesc emiţând arome iar ecranele monitoarelor se albesc prinzând viaţă, al doilea val, cel al vârstnicilor îmbrăcaţi în bej, al mămicilor cu cărucioare, al jogger-ilor, îşi face apariţia pe străzi.

Domnul S. lucrează la fabrica de bere Moritz Fiege din Bochum. Acum e la lucru, după ce s-a învârtit cu Opelul său vreme de zece minute pe străduţele din apropierea fabricii ca să prindă un loc de parcare fără taxare. La pauza de la ora 11 îşi va mânca pe îndelete gustarea delicioasă preparată de doamna Horn de la brutăria din apropierea casei. Spre seară va ieşi cu Günther şi Mathias în centru, la Weihnachtsmarkt****, ca să bea un vin fiert şi să dea gata o porţie de cârnăciori tradiţionali, prăjiţi la cuptor. Este tabietul lor de mijloc de noiembrie, ca în prima seară de târg de Crăciun să iasă acolo şi să socializeze.

Germania este la sfârşitul lui 2010 un şir nesfârşit de procese de lucru aflate în normală desfăşurare. Brutarul îşi coace pâinea la ora 5, muncitorul de la uzina Opel munceşte şi îşi ia gustarea de la ora 11, vânzătorul de la standul de presă de la gară îşi aranjează marfa, barmanul munceşte seara până la epuizare. Deşi plouă şi bate un vânt tăios, pe acoperişul casei doi muncitori urcaţi pe schelă repară câteva ţigle ale acoperişului iar la doi paşi, alţi doi, urcaţi pe o macara, montează luminiţe de sărbători. Procesele de muncă se întrepătrund, curg firesc, se succed, iar Germania mare îşi plăteşte prin muncă prosperitatea. O merită.

* - Bäckerei - Brutărie-patiserie (Kemps e un exemplu de lanţ de asemenea magazine, dar sunt şi multe independente). Vinde sandwich-uri calde, reci, muffins, cafea, iaurturi.

** - Brötchen - chiflă-pâinică crocantă, folosită de obicei la prepararea sandwich-urilor. Se găseşte şi semi-preparată, în magazine, se poate coace aşadar şi acasă, rapid şi convenabil.

*** - Văzută de sus, pe vremea când aeronava Wizz ateriza la Dortmund devreme în zori, Autostrada 40 sau A40 oferea un spectacol de lumină fascinant. Două fluide paralele, în curgere neostoită, cu două sensuri, sute de puncte albe venind şi alte sute roşii plecând spre culmea dealului negru de la orizont.

**** - Weihnachtsmarkt - Târgul de Crăciun, ţinut în centrul oraşelor germane, din 18 noiembrie până pe 23 decembrie. Sunt montate sute de căsuţe de lemn, decorate cu motive tradiţionale germane, care vând diferite produse, de la brânzeturi tradiţionale la cartofi copţi umpluţi cu sosuri, plăcinte de cartofi cu sos de mere, vin fiert (Glühwein), suveniruri. Seara, târgul este luminat feeric şi e animat de lumea ieşită de la muncă, doritoare să socializeze şi să se distreze.       
           

Planner kids 2011

| No Comments | No TrackBacks
Kids planner
Pentru copii
Am creat pentru copii un planner pe 2011 (calendar de perete), ilustrat, acompaniat de iconițe autocolante pe care copilul le poate lipi pentru a-și marca diverse date, asta pe lângă faptul că poate fi scris, colorat, personalizat în multe feluri și chipuri. Plannerul are 97cm x 65 cm, este tipărit de prietenii mei de la Idea Print Cluj (cine dorește o tipografie aşa cum trebuie să fie o tipografie, profesionistă, impecabilă, experimentată, la ei să apeleze!). Hârtie de 170 gr/m dublu cretată mată. Marginea calendarului este marcată cu riglă pentru ca cei mici să poată să marcheze și să observe cât cresc vreme de un an. 

Detalii comandă
Pentru cei care de Crăciunul acesta vor să ofere copiilor un cadou inspirat, plannerul poate fi acum comandat (setul conține plannerul, 20 de iconițe autocolante și o foaie cu instrucțiuni) la prețul de 18 ron per bucată (plus 7 Ron taxe de expediere poştală în ţară). Tîrgumureşenii îl pot ridica direct de la adresa Strada Gheorghe Doja, nr. 38/1,Tîrgu-Mureş, 540150 (langă intrarea în parcarea Piscinei TCM, telefon contact 0744-212001, Angela Borşan)

Stoc limitat. Pentru a comanda în ţară, scrieţi un simplu mail la adresa de Gmail: plannerkids [at] gmail [dot] com. Veţi primi un răspuns cu instrucţiuni privind comanda.


Detalii imagine:

facebook_PLANNER_KIDS_illus.jpg



facebook_PLANNER_KIDS_date.jpg


facebook_PLANNER_KIDS_sticky.jpg

facebook_PLANNER_KIDS_orar.jpg

Ach du...

| No Comments | No TrackBacks
Ach du scheisse, tocmai am stat o oră la Mayersche, cunoscut brand de librării din Germania. Pe două nivele, imens pentru standardele noastre de librărie. Romane, documentare, filme cult, biografie, calendare (de la calendare cu grădini, auto, cu macarale, cu câini aparținând scriitorilor), jucării, hobby, ceai, bucătărie, zone de citit, fișe ale cititorilor (puse în dreptul câte unei cărți, cu o scurtă recomandare scrisă de mână), acces la infochioșcuri cu baza de date a cărților, Crăciunul, moleskine, împachetare, lift pentru persoane cu dizabilități, cărțile scoase din țiplă ca să vezi ce cumperi, mirosul, ah, mirosul, lumina, atmosfera, sector de hărți, lumea Formulei 1, carte englezească, prima carte în engleză pentru adolesecenți, retro, design, familie, helmut newton, yves-arthur-bertrand lumea văzută de sus ediție jubiliară, iar calendare (deh, mintenaș începe un nou an). Deși am fost și la Waterstones în Londra, abordarea Mayersche a locului unde amușini, te delectezi și cumperi hrană pentru minte și suflet mi se pare mult mai dezghețată, mai prietenoasă și mai faină. Nota 10. De altfel, am mai scris de librăria asta.

Contorul

| 1 Comment | No TrackBacks

mi-au pus repartitor de căldură şi mi-am dat
brusc seama
(iaca drama!)
că pân' şi sufletul ne poate fi contorizat

 
vezi Doamne, din acel moment contorizant căldura
ce-i sufleteşte radiantă
(şi of course, din start perdantă!)
s-ar drămui şi dărui cu picătura

 
paralizat de-ntrezărire plâng cu vaiet şi suspin
căci un preaplin mă doare
e stupoare:
va fi prea cald în sufletu-mi, afară prea puţin!
 
 
 
 
 
 
 

Aterizarea

| No Comments | No TrackBacks
[Inainte de a incepe, imi cer scuze pentru lipsa diacriticelor, pe laptop nu reusesc sa le configurez, le voi introduce la intoarcerea in tara].

Ieri am avut parte de o aterizare frumoasa la Dortmund, cum de putine ori am intalnit. Nu ma refer la partea tehnica a operatiunii, desi a fost impecabila, ci la ce am putut vedea pe hublou: Germania toamna. Pentru un individ ca mine, ahtiat dupa culori, detalii, miniaturi si izometrie, a fost un adevarat regal grafic.
Premizele, atat mesajul capitanului de deasupra norilor, anuntand eterna ploaie dortmundeza, cat si mocheta groasa si accidentata a cumulusilor, ma facusera sa cred ca nu voi vedea nimic. Oftand obosit, vroiam sa inchid ochii asteptand aterizarea. A urmat insa o imensa gaura, ca un ochi gigantic deschis spre pamant, in care, fericita potrivire, tocmai urma sa ne scufundam, asa ca am continuat sa studiez ce se intampla. Am coborat printre palcuri rarefiate de norisori, prea lipsiti de consistenta ca sa poata bloca razele unui superb soare de toamna. Primul lucru care m-a surprins au fost niste sageti galbene, triunghuri minuscule aruncate spre cer, care punctau verdele inchis al padurilor westfaliene. Erau coronamente galbene, in contrast puternic cu cele din jur. Rigoarea germana mi s-a anuntat deja prin ele pentru ca apareau doar grupate, in centrul vreunei padurici sau de-a lungul soselelor. Probabil soi plantat de mana de om, cu ingalbenire sincronizata. Au urmat apoi parcelele delimitate de panglici argintii de sosele (din cauza unghiului razelor solare, tonurile pamantului capatau umbre iar soselele reflexe). Iarba, de un verde tomnatic, galbui-maroniu. Apoi un turn de televiziune, pe coama unu deal impadurit, dealuri rotunde ca niste sani, impadurite, incolacite in spirale jucause de sosele, casute albe si crem, plantate regulat si grupat. Mici comunitati legate de panglici, alei, multe padurici cu acelasi motiv galben-verde. Apoi, mi-au scos o exclamatie de incantare copilareasca padurile: marginile lor pareau pudrate de o mana gigantica cu praf roscat-maroniu de scortisoara: frunzele, care cucerisera iarba pajistilor doar cativa metri de la marginea padurii, probabil imprastiate de vant. Apoi, intr-o succesiune tot mai rapida, caci ne apropiam de pamant, au urmat: rezervoare cilindrice uriase, verde inchis, acel verde militaros, de panzer german. Un lac cu profunzimile marcate de tonurile in scara de verde, cu sase insulite egale la margine, fiecare cu un copacel pe mijloc. Firele albe de spuma ca de lana netoarsa, atarnate de linia unei mici cascade pe un raulet. Natura, de o salbaticie tinuta sub control, amenajata, ingradita, dar intacta si sanatoasa. Parcele de semanaturi, in ocru si verde, separate de drumeaguri pe care se plimbau, cu cate un caine vesel, nemti in rosu si galben. Parcari imense, colorate, ude, firma rosie de bauhaus, o flota de camioane galbene, probabil un centru deutsche post, parcate paralel, contrastante asemeni copacilor. Nuanta dominanta: un maroniu combinat cu verde inchis, spart pe alocuri de verde spalacit, puncte rosii, cai ferate maro spre negru, silozuri maron-caramizii, casele albe, apoi un vesel bloc cu balcoanele panotate bauhausian in galben, rosu, albastru si negru, apoi un turn galben, apoi soseaua cu autovehicule curgand necontenit, germania la lucru, germania intr-o zi de germanie harnica, normala, asa cum trebuie, apoi iarba arsa de la marginea pistei, apoi pista, willkommen zu deutschland! 

Nesimţirea

| 3 Comments | No TrackBacks
Consilierului local cu Mercedes alb care vineri după-amiază trecea prin giratoriul de la Corina vorbind nonşalant la telefonul mobil, încălcând cu nesimţire Legea, un singur mesaj: Ruşine! Dacă dumneata, de la înălţimea rangului tău, atâta respect faţă de lege dovedeşti, ce pretenţii pot să mai am de la cetăţeanul obişnuit?

The Cloud

| No Comments | No TrackBacks
În urmă cu ceva timp scriam de amicul meu care şi-a nenorocit un computer chiar în timp ce făcea back-up la date. Uşoara ironie din articol s-a răzbunat acum pe mine: ieri dimineaţă am avut o pană de curent la birou iar când reţeaua şi-a revenit, şocul se pare că mi-a ars hard-discul extern pe care salvasem  o jumătate de terrabyte de date. Se află acolo fotografii, ilustraţii, scanări, proiecte personale şi ale clienţilor. L-am dus la un service şi sper din toată inima (cât un purice acum) că e vorba doar de o defecţiune la sistemul de control, nu la harddisc în sine.
Este semnul că trebuie să trec la salvarea în reţea, în cloud. Să cumpăr spaţiu virtual, undeva pe Net, şi să-mi stochez acolo datele. Accesibile de oriunde şi mai bine asigurate contra dezastrelor. Oricum, tremuram mereu la gândul că dacă s-ar sparge sediul firmei şi intruşii ar fura hardul, aş pierde oricum datele. Şi uite aşa ne mutăm pe Net.