September 2009 Archives

Update 23 oct: Site-ul IKEA.ro este acum aşa cum se anunţa, cu stoc de produse la zi, deci articolul de mai jos nu mai e actual.

Acum câteva săptămâni IKEA Romania ne anunţa că va sosi cu un site îmbunătăţit pe 15 septembrie şi mă aşteptam să văd un site de genul IKEA Ungaria, cu produsele puse online şi stoc disponibil (nu cu posibilitatea de a cumpăra online, dar măcar cu prezentarea produselor şi prezenţa lor în stoc).

Un mare fâs, au pus din nou catalogul online. Dragă IKEA, ştiu că în termeni econimici unele schimbări nu se justifică (deşi altele, cum ar fi Verdanizarea IKEA se pare că da), dar era mai cinstit să spuneţi, "din 15 septembrie vom reface catalogul online, acum într-o nouă prezentare".
Căci, să fim sinceri, nu putem numi site o aplicaţie de e-publishing!

   

Cei care caută să afle de ce se află în colaps reţeaua de cinematografe din Romania (nu mă refer la multiplexuri) puteau afla unul din motive la Sighişoara între 17 şi 20 septembrie 2009. În sala în care se proiectau filmele (atenţie, vorbim de cele mai premiate filme româneşti), numărul maxim atins de persoane a fost de 70-80 (au fost filme la care se aflau în sală 20 de persoane).
Este păcat că nu susţinem prin prezenţă o reţea care dacă s-ar duce pe copcă (cum e tendinţa), multe localităţi din ţară ar rămâne fără acces la cinema. Şi nu uitaţi, vorba lui Lynch, "fuck the tv screen, you need go to the cinema to see a movie".

Am vizionat "Constantin şi Elena" - Andrei Dăscălescu, "Boogie" - Radu Muntean (prezent în sală Alex Baciu, co-scenarist) şi "Podul de flori" - Thomas  Ciulei (prezent regizorul).

Poţi acum picta în binecunoscutul stil al lui Pollock folosind aplicaţia lui Miltos Manetas fără a-ţi face probleme în legătură cu mizeria din apartament. Link aici . Wonderful!

Iată un tip care chiar a decis să ia viaţa în piept (la propriu şi la figurat).
Omul suferă de astm şi IBD (Inflammatory Bowel Disease, inflamarea intestinului) şi află că un tratament eficient pentru boala sa îl reprezintă auto-infestarea cu un vierme care a cărui proprietate este că odată instalat pe căile respiratorii, pentru a supravieţui, deconectează reacţia sistemului imunitar care provoacă printre altele şi crizele de astm. Povestea e lungă, dar merită să vedeţi cum a călătorit omul în Camerun ca să se infesteze (larva viermelui provine din fecale, trebuie să umbli prin sol infestat, urmează incubarea) şi cum odată întors în America pendulează între un număr optim n de viermi pe trahee - şi un număr z de viermi la care poate deveni anemic.
El a avut de ales între a trăi toată viaţa cu o boală a civilizaţiei - astmul, şi opţiunea de a trăi parazitat, şi a ales coabitarea cu un parazit. 

Povestea lui aici. 

Se poate face artă cu baloane? Se poate cu orice, la urma urmei, cât despre baloane, vedeţi clipul acesta despre Jackson Hackenwerth, un tip care scoate minuni din ele (a participat şi la Bienala de la Veneţia).

Letters of Note este un blog-arhivă care prezintă (în facsimil + versiunea culeasă a textului) scrisori sau note ale unor personalităţi sau personaje (nu-l putem numi pe Richard Nightstalker Ramirez, serial-killer texan, personalitate). Mario Puzo către Brando, Frank Zappa către fanii săi, Mahatma Ghandi către Hitler, Churchill către soţia sa, Departamentul HR Disney către femeile care doreau să deseneze la Disney, nota răpitorului băiatului lui Charles Lindbergh, bucăţi fascinante de istorie reală sau de birt.

 

 

Într-un show similar ca şi concept lui "The Apprentice" al lui Trump, Philippe Starck a iniţiat în colaborare cu BBC 2 o competiţie numită "Design for Life": 12 ucenici în ale designului (studenţi) se întrec pentru a rezista încercărilor impuse de celebrul designer, premiul cel mare fiind un stagiu de 6 luni la studioul lui Starck din Paris.
Printre concurenţi, şi o ex-româncă, Ana-Maria Stewart Păsescu, emigrată cu părinţii la 10 ani în UK şi absolventă a unui colegiu de design din Leicester.
În primul episod din cele şase, concurenţii trebuie să meargă la un super-market şi să observe lucruri bune şi rele legate de design. Stark va selecţiona 6 dintre ei cu cele mai proaste idei, aceştia trec peste o probă suplimentară, etc.

Articolul din The Guardian pendulează între elogii şi critici la adresa designerului care la ora actuală locuieşte pe un iaht în Mediterana şi vizitează uneori şi trei ţări pe zi pentru a-şi conduce business-ul.

Oamenii ăceştia sunt peste 2 săptămâni (26 sep - Polus Center şi 27 sep - Chios) la Cluj.

 

Electro-Night. All night. Powered by Parov Stelar & Band Diesel Club şi MSA Events au creat un eveniment unic în România: clubbing în mall! Sâmbătă, pe 26 septembrie 2009, clubbing-ul de marcă se mută într-o locaţie inedită. După ora închiderii, de la 23:00, Parov Stelar & Band aduc muzica lor electrizantă în Polus Center Cluj. Vor da startul Şuie Paparude şi L'Orchestre de Roche, apoi urmează DJ Mike Rigler. O noapte electrizantă, cum n-a mai fost alta până acum. Zona de food-court din Polus Center se transformă în cel mai mare club inedit de muzică electronică din ţară, devenind un club vast, cu bar, lounge, scenă, dansatori, visual-uri imense. Informaţii şi rezervări bilete: Diesel Club, P-ţa Unirii Nr. 17, Cluj-Napoca, 0264-439.043, 0730.083.880; Diesel Cafe - Polus Center Cluj şi în reţeaua magazinelor Benvenuti din ţară. Biletele se pot achiziţiona şi în ziua evenimentului, la intrarea la spectacol. Biletele costă între 25 şi 100 lei. Pentru informaţii suplimentare despre eveniment şi artişti: Alina Vlaic, MSA Events, 0264-432.302

Ştiţi despre ce scriu, nu? Chestia aceea în care mai multe minţi şi suflete se adună, au idei şi păreri comune şi luptă solidar pentru ele.

Un exemplu extraordinar este dat într-un video la 99% Conference de către Robert Hammond, un newyorkez (oamenilor ăstora metropola aceea le-a insuflat de-a lungul generaţiilor un spirit al comunităţii aparte, admirabil). Omul nostru trăieşte în vecinătatea High Line, o fostă cale ferată suspendată din New York care ajunge să fie dezafectată iar spaţiul ocupat de ea să fie vânat cu fervoare de către dezvoltatorii imobiliari (ştiţi, oamenii aceia promotori ai progresului, al căror singur ţel e să betoneze cât mai mult, cât mai înalt şi cât mai... profitabil). Ei bine, omul nostru se întovărăşeşte cu un alt vecin, Joshua Davis (designer renumit printre altele) şi îşi face un ţel din a salva structura şi din a-i da un scop cât mai apropiat de necesităţile comunităţii. Şi pentru asta va lupta cu rechinii imobiliari, cu avocaţii lor, cu bogătanii din zonă, cu Rudi (cum care Rudi, Giuliani, care a devenit oponentul cel mai feroce al proiectului, oare de ce?) cu toată lumea şi cu toate prejudecăţile. Utopia propusă de ei se transformă încet încet în realitate şi merită să urmăriţi întreaga prezentare pentru a vedea ce înseamă colaborarea, ce înseamnă să ai un proiect pentru care să lupţi şi pe care să-l duci la capăt împotriva tuturor piedicilor, şi în final ce înseamă ca un oraş să ştie să se transforme privind atât spre trecut cât şi spre viitor.

High Line este acum un proiect extrem de mediatizat, o reuşită arhitecturală şi un exemplu de proiect care implică o comunitate, se lasă modelat de ea, nu invers.

Video aici     

După ce vedeţi video-ul, există şi site

Şi un blog

Şi un pool pe Flickr

Please, please, heeeelllp!!! Ganz gut!

Am dat-o rău în bară cu opţiunile, vă las şi pe voi să vedeţi cât de puţine mărci de brânză cunoaşteţi aici . De fonturi ce să mai vorbim :)

Cei de la Nike sunt cunoscuţi pentru campaniile lor creative. Chalkbot este unul din proiectele lor care justifică afirmaţia.

O echipă de softişti şi-au pus imaginaţia la încercare împreună cu tehnicieni şi cu Nike şi a rezultat Chalkbot, o maşină de marcat asfaltul cu mesaje text (temporare bănuiesc) venite de pe Net. Aplicaţia cea mai spectaculoasă s-a petrecut la Tour de France, unde pe şosea s-au derulat sute de asemenea mesaje, sub patronajul lui Lance Armstrong. Nice!  

În drum spre Ungheni-Argeş, acum o lună, am oprit în Costeşti, o urbe (hm...) care m-a făcut să fiu fericit că sunt doar trecător...

E cald în Bărăgan... la megafoanele alb-gri se aude o melodie tânguitoare. E vineri iar centrul e declarat mort de moarte cinică, o moarte albă, seacă şi strălucitoare. Primăria, beton şleampăt şi termopane pocnind albastre, iradiază căldura. Nişte garofiţe portocalii animă cu stoicism indiferenţa din jur. Caut un bancomat, îi butonez perifericele unsuroase şi mă preling pe lângă ziduri spre maşină. Un pensionar zace pe o bancă... o fetişcană stă în penumbra pieselor auto din magazinul îngrilat. Vineri, în mijloc de câmpie, viaţa e o scurgere seacă; am gonit cu disperare spre nord...
  

Am mai adus vorba pe acest blog de prostituţia pe care trebuie să o practice anumite locaţii de cultură pentru a supravieţui în jungla economiei de azi. Totuşi, trecând azi prin dreptul cinematografului "Arta" - unicul cinema local supravieţuitor al extincţiei care s-a practicat până acum - am fost de-a dreptul şocat să văd un târg de textile, şosete şi chiloţi (la propriu, prin uşa deschisă era vizibil un raft cu chiloţi la 10 ron bucata) amenajat în hol. Mi-a căzut al naibii de greu să văd imaginea respectivă...

Scena pe care încerc să v-o descriu este de un balcanism atroce: te afli în Mc'Donalds, decor de fast-food, iar pe uşa deschisă, în gros-plan, raftul cu lenjerie şi şosete. Planul secund e încărcat cu tricouri şi paltoane, iar în fundal licăreşte un imens afiş de Hollywood. Suprapunerea e burlescă, ceva bollywoodian ca să rămânem în temă. Sau, dacă tot suntem la fast-food, e un imens burger capitalist (McD-ul + Hollywood) care a strivit între pâinicile sale un cinematograf de provincie şi l-a asortat cu salată textilă. Trist...

Al doilea târg de textile (se pare că e viral) are loc (aflu de la megafoane, vrând-nevrând), în sala de sport a Gimnaziului (Şcoala Generală) Nr. 20 din Tudor. Iată, o întrebuinţare la care ex-prim-ministrul Năstase, naşul acestor şcoli, nu s-ar fi gândit.

Văzând tendinţa nu-mi rămâne decât să propun următoarele recalificări de locaţii în scop de supravieţuire:

Spitalul Judeţean să organizeze Fashion-Show "Crăciun 2009" unde modelele să fie, cum altfel, asistente în halate sexy iar Moş Crăciun să poarte stetoscop şi defibrilator.

Palatul Culturii să găzduiască următoarea expoziţie de piscine şi mobilier outdoor, în Sala de Oglinzi să troneze impunătoare o piscină de capacitate mare cu modele bălăcindu-se.

Promenada Mall să se reorganizeze ca discotecă acoperită şi să facă petreceri cu spumă.

Grădiniţele să poată închiria sălile pentru petreceri after-work cu tematică infantilă.

Casa Tineretului Mihai Eminescu (oops, a comis-o deja) să se reorienteze ca atelier de croitorie pentru Giani Versace (puşchea, a murit omul) ca fabrică de mătăsuri pentru chinezi.

Grădina Zoo să organizeze safari cu maşini particulare off-road şi atv-uri, scop în care să se desfiinţeze cuştile iar animalele să circule liber şi să socializeze cu publicul-ţintă.

 




   

Istoric

Flash este săptămânalul no.1 de anunţuri de mică şi mare publicitate al judeţului Mureş, afacere iniţiată de un francez fain, Patrice Desnos. Omul şi ziarul au ajuns aici - pe locul I - după multă-multă muncă, de admirat. Ediţia online a ziarului a fost - şi este - o prelungire firească în virtual a ediţiei tipărite, având un număr impresionant (pentru Mureş) de vizitatori. Am fost implicat la un moment dat în realizarea acestuia pe partea de design, alături de NetSoft pe hostare/programare. Desigur, timpul a trecut şi pomeneam mereu de faptul că situl ar trebui să facă paşi mari spre noile timpuri, să-şi adapteze look-ul şi logica la noile tendinţe. Vechiul design era retro, simpluţ şi de ce să nu o spunem, învechit. Se pare că schimbarea a avut loc...    

Actual

Am admirat întotdeauna iniţiativele firmei Reea şi ale inimosului ei patron, Dan. De asemenea, nu sunt adeptul datului cu barda - sport naţional la români - în lucruri pe care încearcă să le clădească unii iar alţii depun eforturi (chiar eforturi, nu doar simple păreri) să le împroaşte cu venin. Totuşi, ca designer, nu pot să nu mă uit la noul site Flash-Online şi să nu-mi spun: Dumnezeule, ce treabă urâtă!

Nu vreau să iau la puricat toate aspectele defectuoase, aş enumera doar câteva mari şi tari.

Hei, trăim în 2009. Drop-shadow folosit în exces, de la logo la tab-uri şi la rubrica Bun venit. Drop-shadow (umbra aplicată literelor, graficii) este o amintire - plăcută, dar amintire - a vremurilor în care designerul descoperea cu nesaţ minunile Photoshop. Acum, nu face decât să adauge layere peste layere unui design care trebuie să respire şi să transmită informaţie (mai ales în cazul Flash-ului) în detrimentul artificiilor de acest gen. Logo-ul e mare, roşu şi i s-a aplicat un Online legate de mouse (stil antic). Drop shadow la datorie!

În general, te aştepţi să dai de un homepage curat, aerisit, cu informaţia aranjată logic şi, mai ales, cu un câmp de CĂUTARE MAAAAREEE. Hei, vorbim de un site de anunţuri fără căutare pe homepage, este posibil? Uitaţi-vă la Google, dacă nu altundeva, căutarea este esenţa! 

Distribuirea categoriilor este redundantă: câteva mari sus, altele lateral. Colac peste pupăză, mi se aruncă drept în faţă, în zona de maximă importanţă, ce altceva, publicitate. Sunt de acord cu monetizarea conţinutului unui site, dar se poate face mai discret, nu aşa, aruncat direct în faţă! 

Diacriticele - lipsa acestora, căutarea mult prea stufoasă de la interior (da, la interior apare), modul de afişare a anunţurilor (putea fi evidenţiat anunţul şi mai discret puse pretul, localizarea, autorul, etc), paginarea excesivă care obligă userul să tot clickeze, modul mai lent de afişare a paginilor (probabil comunică mai greu cu serverul), toate mă conduc la o singură concluzie: reînnoirea sitului Flash s-a făcut fără un studiu aprofundat al necesităţilor utilizatorilor, fără un studiu legat de interfaţă şi logica ei, fără a ţine cont de afişarea eficientă, coerentă şi la îndemână a informaţiei conţinute, totul s-a făcut pentru că trebuia făcut - şi sunt de acord cu asta - şi cu asta s-a mai bifat un lucru.

Aştept vremuri mai bune! Alo, designerii!!

 



      

De pe un zid de cimitir. Frumos! (Nu ştiu autorul)

Subversive prin limitarea la 5 secunde pentru mesaj, filme de la 5 second films.

Superbă transcriere grafică a Simfoniei a 5-a de Beethoven. Ideea: fiecărui instrument i se alocă o pistă grafică pe care evoluează. Imaginea de ansamblu e superbă (via Kit)

Azi s-au întâlnit iar nişte cifre, mai exact, la ora nouă şi nouă minute cifrele ar trebui sa arate aşa:

09h:09m:09s din 09/09/09

Din ciclul atât de simplu că te miri cum nu s-a inventat mai devreme: un port-chei în care brelocul e o cheie (care în original vine nepersonalizată, deci poţi merge cu ea la orice atelier de făcut chei ca să ţi-o personalizeze pe o anumită yală).



    

Vorbele lui Mircică:

Pronunţie
Şerveţel - se pronunţă Vergeţel
Ştii că -se pronunţă  'Cii că
Sânge - se pronunţă sânger
A muri - se pronunţă A mori

Vocabular
Forţa mistică - forţă zdrobitoare, fără putinţă de opunere, cu rădăcini pe Minimax
Noapte de întunecare - noaptea-noapte, spre deosebire de seara când mai e ceva lumină
Luna-pe-cer - luna


 

Promo pentru episodul " Autostrada Transilvania" din seria Industrial Junkie de la Discovery. Interesant sa vezi pe Discovery lucrări care se petrec la doi paşi de tine. 

Mircică merge pentru prima oară la cimitir, cu bunica lui la Ploieşti. Acolo, la întrebările referitoare la destinaţia locului, i se explică că acolo stau morţii, oamenii care au murit.

În drum spre casă se întâlnesc cu o vecină, care e întrebată de copil unde se duce; îi răspunde că merge şi ea la cimitir. Întrebarea lui Mircică vine candidă: - Ai morit?


Update: Şi tot din seria asta - întrebat ce vrea să fie mare şi dacă vrea să fie desenator ca tata, Mircică răspunde: - Când o să fiu mare vreau să fiu om, doar om! 
 

Dolores O'Riordan and the original members of The Cranberries have announced that they will reform for the first time in nearly seven years for a live tour. "I've decided to reunite with my former band members in The Cranberries and we will be writing new songs and performing tracks off my new album as well as our greatest hits during the shows. I'd love to see you out there." O'Riordan stated.

Tg.-Mureş e un oraş relativ mic, fără ambiţii exagerate. Sunt scos pur şi simplu din minţi de una din metodele - des folosite - pentru a anunţa evenimente care se petrec în oraş: maşina cu portavoce. Reminiscenţă de la gornistul satului sau toboşarul cetăţii, pe mine unul această metodă barbară de a face cunoscut un târg de ciorapi sau un meci de fotbal mă nelinişteşte (portavocea este purtătoarea de cuvânt stridentă a grevelor, revoltelor, asediilor, alarmelor de bombardament, de unde fiorul) şi mă înfurie. Oraşul meu e un oraş zgomotos, extrem de zgomotos: frâne, sirene, accelerări, decelerări, strigăte, motoare, pocnituri, toate suprapuse cu asemenea stridenţe sonore ne obosesc incredibil. Biroul nostru e amplasat central şi încep să văd dezavantajele. Desigur, sunt neputincios...
    

It's Nice That, blog de design şi artă, scoate periodic (rar dar bine) un număr tipărit cu selecţii din cele mai bune articole.  Hârtie Fenner, 128 pagini, 275x210mm. Am pre-comandat numărul #2, va sosi pe la începutul lui octombrie. Îmi frec deja palmele...



 

Dinamic joc. E nevoie de un singur buton pentru a înainta.



 

Simpatică şi meticuloasă sincronizare imagine-sunet produsă de cei de la WK (Wieden+Kennedy) pentru promovarea PS3. Au filmat faţa utilizatorilor în timp ce jucau pe consola respectivă, iar imaginile rezultate au fost inteligent sincronizate cu sonorul.




Faină treabă!

Ciudată şi suprarealistă aducere la viaţă (virtuală) a unor opere deja intrate în subconştientul public.


 

Am cel puţin două lucruri de bifat în septembrie, Parov Stelar la Cluj pe 26 septembrie (apropo, PS scot în septembrie un nou album, Coco) şi Sighişoara Film Festival, (17 - 20 septembrie) care se pare că este festivalul valului tânăr din cinematografia românească.



Din filmele prezente acolo:

4 luni, 3 săptămani și 2 zile - Mungiu
Alexandra
Ciobanul zburător
Constantin si Elena - Andrei Dăscălescu - Premiu Debut la TIFF
Elevator - George Dorobanţu, muzica Ada Milea
Faţa galbenă care râde
Int. Scară de bloc
Lectia de box
Megatron - Palme d'Or pentru scurtmetraj (Cannes 2008), Marian Crişan
O zi bună de plajă - Ursul de Aur Berlin la scurt-metraje, Mitulescu
Podul de flori - Thomas Ciulei
Radu+Ana
Rien ne va plus
Stefan
Testimonial
Valuri

Superb taburet minimalist inspirat de arhitectura gaudiană. Creat de olandezi.

Tot din seria mobilităţii urbane: Yike Bike

The Selby features photographs, paintings and videos by todd selby of interesting people and their creative spaces.




Todd Selby e un fel de sartorialist indragostit de spatiile oamenilor din industria creativă (nu-mi place teremenul, dar e folosit). Le fotografiază casele, studiourile, garconnierele, buda, şi totul are un are natural care îmi place. Dar l-am întâlnit şi pe front page la Cole, Rood and Haan, producator de încălţăminte cool vintage retro. Şi i-am recunoscut imediat stilul. Ca să vezi ce înseamnă să poţi fi recunoscut după amprenta creativă.

Butonul placebo (Placebo button) - un buton de tip "apasă" (push-button) al cărui scop este să ofere utilizatorului iluzia controlului.

Exemplu vestic: în intersecţii, la semafoare, butoane amplasate pe stâlpul semaforului pentru a permite pietonului să oprească traficul auto (dar care nu mai funcţionează), în ascensoare (butonul care comandă închiderea uşilor şi care e scos de fapt din funcţiune) sau butoane de termostat în diverse clădiri de birouri.

Exemplu balcanic: condica de reclamaţii la magazine, sindicatul, votul...    

"Călătoria lui Gruber", film de Radu Gabrea recent prezentat presei la Iaşi, naşte din start controvese legate de subiectul pe care îl abordează, acela al pogromului împotriva comunităţii evreieşti de la Iaşi. Aspectul delicat apare deoarece potrivit filmului (care nu e, totuşi, documentar, ci se bazează pe 3 pagini din romanul "Kaputt" al lui Curzio Malaparte, corespondent pe atunci al Corriere della Sera) armata română - recte ofiţerimea română - ar fi fost cea care, din exces de zel arătat nemţilor încartiruiţi în Iaşi, ar fi executat pogromul. Desigur, un fapt incomod şi bun de pus sub preş.
Lesne de văzut unde apare discrepanţa, am fost educaţi ca fiind o naţie asuprită dar blândă, apărătoare de neam şi glie, nu agresoare sau antisemită. Asta a fost doctrina şi ea există atât în conştientul individului, cât şi în cel naţional (la urma urmei, al doilea s-a aşezat forţat şi programat peste primul, mai rebel). Or în acest portret nu cadrează deloc comportamentului schizoid de genul celui de la Iaşi.
Nefiind la curent cu istoria de acolo nu pot afirma că adevărul filmului redă, chiar şi subiectiv, adevărul faptelor. Sunt însă de acord că a menţine o poziţie rigidă, cosmetizată şi negatoare riscă să ducă grav în eroare şi în ridicol orice tip de conştiinţă.

Interesant ca 432 prezenta tot un defect de conştiinţă naţională, ruinarea femeii şi a demnităţii umane în comunism, dar se pare că suntem atât de ataşaţi de instituţii - aici Armata Română - încât nu sesizăm că suntem pe acelaşi palier.  
În altă ordine de idei, mă întreb când vom recunoaşte că, dincolo de importul de la Moscova, comunismul a avut inclusiv caracter, corp regimentar şi suflet românesc, căci nu doar ruşii au fost cei care au pus biciul pe trupul România, ci la un moment dat l-au înmânat concetăţenilor noştri, care l-au preluat cu destul de mult zel. Unde s-a produs oare acea sciziune în mintea şi sufletul acestei naţii de s-a lăsat pervertită în aşa hal încât să-şi devoreze proprii copii?

  
       

Maeştri ai designului, nordicii.
Scaune de la Oluf Lund şi Eva Paarman

A început festivalul Burning Man.

Acum câţiva ani, la Ernei, studiam posibilitatea de a folosi panouri solare. Totuşi, era încă prohibitiv preţul, investiţia se amortiza în vreo 25 ani.
Legat de asta, aflu că pentru a produce energie generată de soare suficientă întregului glob ar fi necesară o suprafaţă mai mică decât cea a Spaniei, cu panouri amplasate în zone deşertice, cu soare 24/7 (ok, teoria). Capătă sens astfel imensul proiect german susţinut de UE cu amplasarea de ferme de panouri solare în zona Algeriei/Marocului, vocile contra având ca argument contra situaţia instabilă din zonă. Chiar şi aşa, sună promiţător şi dacă nemţii investesc în asta, e profitabil :).
       

Nu sunt fanul noului design al Skype, vers. 4.1. In fine, nu ştiam că în 2005 EBay a cumpărat Skype pentru mai mult de 3  4,1 miliarde de dolari iar acum vinde 65% (valorând acum 1,9 miliarde dolari) din acţiuni unor fonduri de investiţii, ceea ce înseamnă că acum Skype face 2,9 miliarde 2,7 miliarde. Deh, dacă te numeşti EBay îţi permiţi să pierzi câteva sute de milioane.

 
 

Pe scurt, iBand este un material (gel solid) şoc-absorbant căruia cei de la Tech21 i-au dat o întrebuinţare cât se poate de practică, husă pentru gadgeturi gen iPhone, iPod, etc. Merita să vedeţi cum de la momentul 4:40 băieţii chinuie un iPhone încercând să ne demonstreze cât de protectoare e husa.

Este fotograful din spatele celebrei poze cu femeia afgană pe care o vedeţi jos - ştiu că o cunoaşteţi. Desigur, uşor frustrant, dincolo de ea omul are o întreagă carieră şi operă fotografică.

Are un blog care merită urmărit. Un paragraf relevant:

Eventually, one man came to my rescue and helped escort me back to the beach. I felt lucky to be alive at that point. I got back to my hotel room and dried to dry off my equipment with the hair dryer and called the National Geographic technical department.

Concurenţii intră în cabină pe rând. Cronometrul porneşte... Din 30 în 30 de secunde un robinet varsă 1 litru de apă peste pietrele încinse. Temperatura atinge 100 de grade şi poate ajunge la 140. După 5 minute pielea se înroşeşte dar marea problemă este respiraţia, simţi că arzi pe dinăuntru (se ajunge şi la arsuri de gradul 1). Mai greu este până primul cedează şi iese, căci nimeni nu vrea să fie primul, restul e o chestiune de răbdare, ies toţi pe rând.

Timo Kaukonen este campion mondial la Saună şi este, cum altfel, finlandez. Thomas Hilland a realizat un documentar, Sweat, al cărui trailer fain îl vedeţi aici

I don't know if sauna makes you a better man, but it sure makes you clean one - Timo.

Din ciclul I wish I could be there:
Mumbai, India, 2009, 4-7 septembrie. Kyoorius Designyatra - designyatra se traduce prin pelerinajul designului :).
India se mişcă, e şi normal la câtă ambiţie au. Şi au invitat nume greeele: Ross Lovergroove, Eric Spiekermann, Sir Martin Sorell, agenţia Saffron, iar ţară partener e Olanda, ce mai, e un eveniment în design.

   

Un nou lanţ de benzinării apare în Romania, iar identitatea este creată de Saffron.
Update: de fapt se pare că este vorba de reţeaua de benzinării Rompetrol, noile staţii urmând să poarte acest nume/brand. Rompetrol a mai colaborat cu Saffron la identitatea "Hei", brandul shopurilor din benzinăriile Rompetrol.


Istoric: în 2003 D'Arcy produce rebrandingul staţiilor de benzină Rompetrol, destul de controversata floare cu petale (controversa apare de la asemănarea cu simbolul BP).
În toamna 2005 Saffron produce identitatea shopurilor Hei pentru lanţul Rompetrol.
August 2009 - apare Litro, noua identitate a benzinăriilor Rompetrol. Arhitectura acestora este proiectată de Eight Inc. Architects din San Francisco iar Saffron colaborează cu aceştia pentru a integra cu succes brandul în designul staţiilor.        

Muniţie, medicamente, hârtie foto, valve cardiace, frâne, gumă de mestecat, porţelan, cosmetice, ţigări, geluri, până şi bio diesel. Vă întrebaţi care este legătura dintre ele?

Toate conţin ingrediente provenite din porc (bătrânul nostru amic, Porcul) şi fac obiectul unui studiu premiat de INDEX Award - prestigioasă competiţie daneză de design la categoria Comunicare.

Designeriţa premiată, Christien Meindertsma, a urmărit super-meticulos ce se întâmplă cu un porc după ce este măcelărit şi câte produse iau naştere din materia acestuia (mai exact, sărmana fiară a contribuit la fabricarea a 185 de produse). Rezultatul, o carte care e acompaniată sugestiv la cotor de un cip de identificare.

Scopul studiului: de a ajuta oamenii din ziua de azi, super-mecanizată şi "ambalată", să înţeleagă de unde provin anumite produse şi cum sunt făcute, punând astfel în altă lumină modul lor de folosire. Interesantă secvenţa unui membru al juriului, prezent în video-ul de intro al studiului, care poveşte cum în urmă cu câţiva ani, profesor fiind în State, a observat cum mare parte din elevii săi priveau puii de găină ca pe un produs totalmente lipsit de etapa de viaţă - pre-mecanizată şi ambalatoare - lucru care nu m-ar mira să se întâmple şi pe la noi la un moment dat, copiii având impresia că puiul de la fast food soseşte direct ambalat şi pregătit la ferma avicolă şi apoi la restaurant.     

Video descriptiv aici

Ah, un mic detaliu, designerul de mai sus a fost recompensat cu 100 000 € cash.