March 2009 Archives

PR

| No Comments | No TrackBacks
Adi, aflat într-o fulgurantă vizită (tipică pentru el), aruncă machiavelica insinuare cum că reîncepând să scriu pe blog, aş face-o din motive de PR (personal probabil). Un prin argument contra ar fi că PR-ul adevărat anihilează îndoielile, cele care sper că transpar pe acest blog. Un PR adevărat cosmetizează, nu de alta, dar omul cu necazurile sale capilare, cu îndoielile şi părerile sale nu mereu în ton cu publicul nu generează o poză prea bună. Al doilea argument ar fi că un PR bun are nevoie de public generos. Până şi faptul că îi răspund cu acest post lui Adi, cel unic şi indivizibil, şi nu unei mase semnificative, e dovada unui PR prost, a unui dialog cu două maluri, eu şi el, care exclude publicul larg, receptiv la probleme mai ample, nu la unele orgolii juvenes dum sumus (cât -mai- suntem tineri).
De fapt, ştiu că Adi stârneşte. Insuficient sieşi, persiflând tiparele, el provoacă sperând ca treimea de spaţiu interior gol pe care umflarea specifică tinereţii i-a creat-o să se umple cu reacţia (reacţiile) altora.
Adi e tufa de coacăz negru pe care trebuie să o tunzi toamna sau primăvara pentru ca anumite tuplini, lujeri aparent atrăgători, să nu-i diminueze din energia de rod. Nu ştiu cine va lua foarfeca... De fapt, nici nu ştiu dacă cineva are căderea să o facă, sau dacă e chiar necesar. Parcă parcă aş prefera o tufă burzuluită, cu fructele mici şi sălbatice, un Adi stufos şi rebel, atingând senectutea undeva în colţul livezii, la umbră. Cu tulpina lemnoasă, rupând lama... 

Deforestare

| No Comments | No TrackBacks
Am învăţat demult că o limbă e un organism în continuă transformare. Că ramuri noi îi cresc de la o zi la alta, simt chiar acum cum pe la Zimnicea, Borş şi Constanţa tocmai intră, clandestin, noile seturi de cuvinte în trend sau cum prin Twitter se coace o nouă expresie gata să fie agregată. Întrebarea mea ar fi, este necesar să imporţi sau să naşti cuvinte noi atunci când altele, neaoşe, bântuie demult coclaurile autohtone şi exprimă acelaşi lucru? Citesc ieri într-o revistă de cultură urbană cine-muzicală despre atitudinea împotriva deforestărilor. Deforestarea, scrie şi în dexonline - o sursă credibilă, totuşi - înseamnă despădurirea, distrugerea unei suprafeţe împădurite. Este despădurirea un cuvânt aşa de greu de folosit?

Fischland

| No Comments | No TrackBacks
fischland.jpg
Acum un an parcurgeam lin (am vrut iniţial să scriu bântuiam, dar bântuiala o văd ca pe o parcurgere agitată şi haotică) malul nord-estic al Germaniei, adică malul baltic. Plaja lungă, nesfârşită, gri, pleoscăitul repetitiv al mării, primăvara nordică, aspră dar onestă ca scoarţa unui copac de la care ştii la ce să te aştepţi. Vântul, la fel, şfichiuia faţa mea de ardelean obişnuit cu protecţia dealului, dar o făcea cu aer sărat şi direct, de parcă îmi spunea: na, willkommen zu Ostsee! Graal-Müritz şi undeva mai la nord Gromitz, ambele fonetic aspre ca malul şi ca locul. Seeblick, adica blickul asupra mării, în care parca blick-ul nici nu mai are nevoie de traducere, aruncătura de ochi. Acoperişuri de stuf, un foc pe plajă, un film lent, al dracului de mult calm şi ordine, ah...

Clasa

| 1 Comment | No TrackBacks
A fort ieri Luci Călugăr pe la mine. Plăcută discuţia, aminitiri depănate, ce mai fac foştii colegi din generală. A rămas că vom încerca să organizăm mai la toamnă o întâlnire cu toţii, sau măcar cu cei care vor putea veni (mulţi sunt plecaţi din ţară). Un prim pas îl fac aici pe blog, am o poză din clasa a IV-a, cred. Nu apar Izsak Melinda, Neluţu Lăutărescu, cu care din a V-a am fost coleg de bancă, şi e posibil să fi uitat pe cineva, dar voi mai actualiza acest post.
clasa1.jpg

Clasa doamnei învăţătoare Codarcea Maria, apoi în clasele gimnaziale doamna dirigintă Salcă Elvira.

  1. Sebi Oltean - mă mai întâlnesc, rar, cu el pe stradă în Mureş.
  2. Alina Ţintar - idem
  3. Marius Tilincă - lucrează în Mureş, la Direcţia Veterinară.
  4. Mariana Chirilă - trăieşte actualmente în Spania, ştiu de la mama ei.
  5. Alina Grosu - nu ştiu nimic, dar parcă am văzut-o odata pe stradă.
  6. Cami Popovici - idem
  7. Todea Cristian - nimic
  8. Cosmina Bojescu
  9. Luci Călugăr - e în Mureş, ne-am văzut.
10. Cristina Haja
11. Mircea Drăgoi, adică subsemnatul.
12. Adina Chiriliean - nu ştiu nimic.
13. Liviu Bâz - e în Germania, profesează acolo medicina, mai primesc mailuri de la el.
14. Victor Bugnar - e în State, Luci ştie de el.
15. Cristina Bogdan - nici o veste.
16. Nelu Sărac - ne-am întâlnit sporadic
17. Dan Meruţă - lucra pe la Romtelecom, acum nu ştiu.
18. Adela Balmoş - nu ştiu
19. George Însurăţelu - nu am veste, ştiu doar de Marius, fratele lui, care e în Mureş
20. Vlad Popovici - e în Canada, avem legătura.
21. Gabi Călugăr - Canada, ştim de ea.
22. Toni Aştelean - e în Mureş
23. Călin Man - nu ştiu
24. Carmen Gâlea - în Mureş
25. Ovidiu Bogdan - nu ştiu
26. Ramona Matei - nu am veste
27. Adrian Ghiţă - nu am veste
28. Doru Buţiu - nu am veste, dar trebuie să ştie Schumi.
29. Nicu Urzică - Schumi - ne-am văzut recent, ştiu de unde să-l iau.
30. Izsak Melinda - e în State
31. Nelu Lăutărescu - ne întâlnim destul de des


Voi actualiza lista. Pe de altă parte, aştept sugestii de la cei care mă citesc aici, care ar fi cea mai bună reţea de socializare (FaceBook, hi5, colegi.ro?) care să ne faciliteze crearea unui cont pe care să putem pune actualizări, foto, mailing la toată lumea, etc. pentru a ne strânge la un loc. Sau să creem un blog?

Din culise - Etapele realizării unui site web

| No Comments | No TrackBacks
În ideea de a veni înspre potenţialii mei clienţi la Epix, iniţiez o serie de articole pe blog referitoare la culisele designului (web, grafic, etc.). Primul, foarte general şi concis, despre etapele realizării unui site web (site simplu, de prezentare).
etape_site.jpg
1. Structura sitului
În cadrul primei discuţii cu clientul este stabilită structura sitului web (numărul de pagini, dacă există o schemă de culori, care informaţii sunt furnizate de către client - textele fiecărei pagini, logotip, imagini, date de contact).

2. Propunerea vizuală
Echipa de design a agenţiei de design propune o identitate vizuală a sitului (de regulă în această etapă sunt desenate pagina principală, Home, şi o pagină secundară). În funcţie de cum s-a stabilit anterior se folosesc imaginile furnizate de către client sau se folosesc imagini din biblioteca agenţiei de design. Textele, dacă încă nu sunt livrate de către client, sunt simulate (lorem ipusum).
Designurile celor două pagini sunt trimise clientului, care poate aduce observaţii în această etapă, pe care echipa de design le aplică.

3. Programarea şi Domeniul

Echipa de programare a agenţiei transformă imaginile în fomat html pentru a putea fi citite de către browserele web, respectiv de către vizitatorii viitorului site.

Domeniul
De asemenea, clientul sau agenţia de design trebuie să achiziţioneze numele domeniului care va reprezenta adresa paginii de Internet a clientului. O adresă de Internet, numită şi URL (Universal Resource Locator) este similară unei adrese poştale din lumea reală, şi se scrie sub forma: www.numepersonalizat.ro (sau .com, sau .info, .eu, etc). Librăriile de adrese URL sunt gestionate de autorităţile de reglementare a adreselor de Internet astfel ca să nu existe, în mod firesc, două adrese identice. Autorităţile acordă anumitor distribuitori autorizaţi dreptul de a comercializa adresele Internet, de unde şi posibilitatea de a alege unul din aceşti furnizori de adrese Internet. În Romania, costul unei adrese de Internet cu terminaţia .ro este de aproximativ 40 EUR + TVA şi se plăteşte o singură dată, la achiziţionarea adresei. Procedura de achiziţie a adresei este următoarea: se verifică online disponibilitatea adresei dorite iar dacă aceasta este disponibilă se efectuează o rezervare şi se emite o factură proforma, urmând ca la achitarea acesteia domeniul să intre în proprietatea clientului. Nu uitaţi, domeniul este pur virtual, plătindu-se de fapt înregistrarea proprietăţii asupra unei adrese în registrul internaţional de adrese URL.

4. Finalizarea sitului web

După ce a fost aprobat designul pentru toate paginile sitului, programatorii le vor integra în format html. Aceste fişiere html care compun forma finală a sitului sunt în această etapă găzduite pe serverul (calculatorul) agenţiei, în aşteptarea aprobării finale a clientului, a achiziţiei domeniului şi a găsirii unui furnizor de hosting (găzduire) a domeniului.

Găzduirea (hosting)
Odată cumpărat domeniul (vezi capitolul anterior), acea adresă virtuală trebuie să indice unui utilizator locaţia, de data aceasta fizică, unde se află fişierele care conţin situl web al clientului. De regulă, fişierele care conţin informaţia html a siturilor web sunt localizate (găzduite) pe servere (calculatoare specializate, dedicate doar găzduirii fişierelor şi rezistente la trafic mare de informaţie). Serverele sunt deţinute de companii specializate în servicii de găzduire, care percep o taxă lunară de găduire. În funcţie de mărimea fişierelor care compun situl, există pachete de găzduire care pornesc de la 35Mb (simple situri de prezentare a unei companii) şi merg până la sute sau mii de Mb, în cazul siturilor de e-commerce cu mii de fişiere de imagine sau text.
Plata pachetului de găzduire se face pe câteva luni sau pe un an, existând discounturi în funcţie de durată.

Transferul
Odată cumpărate domeniul şi pachetul de găzduire, situl web poate fi transferat de agenţia de design pe serverul de găzduire (hosting), pe baza loginului şi parolei primite de client sau agenţie de la compania de hosting.

Bak Magazine

| No Comments | No TrackBacks

Via Adi, un link spre o cosmopolită, superbă şi generoasă (în conţinut/diversitate) revistă de design. Se numeşte BAK, e concepută în Istanbul şi e dublată în engleză. Turcii se mişcă dezinvolt în design. Articole de graphic design, ilustraţie şi foto, artişti din lumea întreagă. Cele 14 numere de până acum se descarcă şi se pot viziona electronic, sunt în forma e-magazine.

PS: Bak în turcă înseamnă Look.

Michelangelo

| No Comments | No TrackBacks
Săracul Michelangelo, dacă ar fi ştiut că într-o bună zi va ajunge marcă de producător de mezeluri... Deşi cred că artistului acum îi este cam indiferent, nu mă pot abţine să mă întreb cum de le-o fi venit ideea de a asocia carnea şi mezelurile cu arta renascentistă, cum de i-au pus bască de bucătar şi tricou marinăresc şi cum de i-a preocupat mai mult talentul de pictor a lui Michelangelo în detrimentul sculpturii.
michelangelo.jpg

U2

| No Comments | No TrackBacks

U2? Me too! Tocmai am cumparat biletele, pe 6 august in Chorzow, Polonia, la concertul irlandezilor! Încă un vis care urmează sa fie bifat!

De ce Polonia? Pentru că Chorzow e la doi paşi de Katowice, pentru că sunt 746 km până acolo, deci tangibil cu Golful, pentru că la Milano sau Paris se mai ajunge într-o viaţă, dar în Polonia ba.

De ce U2? Pentru că am crescut ca adolescent cu ei în urechi. Pentru că în ciuda umorilor şi rumorilor că ar fi prea pop, prea facili, sunt totuşi parte din viaţa mea. Valabil şi pentru Coldplay, trăiţi anul trecut la Budapesta, şi pentru Sting, trăit acum foarte mulţi ani la Bucureşti. Într-un fel, muzica te defineşte, şi mă simt bine aşa definit. Viva!

U2.jpg

Sartorialist

| No Comments | No TrackBacks
Nu mai ştiu dacă am mai pomenit, dar urmăresc cu placere blogul Sartorialist, jurnal de modă in situ, adică moda surprinsă în exerciţiu, în stradă, nu pe catwalk.
sartor.jpg

Pocket

| No Comments | No TrackBacks
Ce amestec ciudat adastă în clipa actuală în cele 5 buzunare pe care le am la dispoziţie: chestia bombată verde e o lanternă cu dinam cumpărată din Bruxelles, carneţelul este un Moleskine (se fabrică manual, hârtie galben pal delicioasă, avea şi Hemingway unul, scuze pentru neruşinata alăturare) cumpărat din Bochum, setul de scris-desenat Faber Castel de la un magazin Idee din Germania, stickul Internet Vodafone, carioci chinezeşti subţiri, chei, bani reali, bani electronici, ruletă de buzunar (Ista, de la Larisa) şi telefoanele.

pocket.jpg

Update 24 martie 2009: Mihai, nu ştiu de ce comentariile la acest post nu vor să apară, deşi au fost autorizate. Oricum, îţi răspund aici. M-ai întrebat ce rol are ruleta. Ei bine, îmi foloseşte când merg la clienţi şi am de măsurat suprafeţe pe care se va aplica designul meu, asta fiind doar una din utilizări. Alta ar fi când mă aflu prin magazine şi am de cumpărat obiecte pe spaţii specifice, e drept, asta mai rar.

Eterna şi fascinanta

| No Comments | No TrackBacks
Fotografiată acum câteva minute, la îndemnul lui Lehel, la doi paşi de birou.

sensul.jpg

Republik

| No Comments | No TrackBacks

Dupa ce am alergat lună de lună prin magazinele Imedio ca să pun mâna pe unul din puţinele exemplare disponibile Republik (deh, filmele cult şi recenziile de film/arta urbană/muzică nu au prea mare căutare), am decis să mă abonez. Sper ca Poşta Română să nu mă dezamăgească.
O întrebare bună ar fi dacă mi-aş mai cumpăra (abona) revista dacă n-ar veni însoţită de filme, dar gândindu-mă mai bine cred că se completează reciproc şi că reţeta este de fapt combinaţia dintre revistă şi film.
Recomand aşadar fără ezitare Republik tuturor celor care caută alt gen de filme decât cele care răsar din Pădurea Sfântă, celor care ştiu că există, mai aproape de problemele noastre, un cinema european şi un cinema de autor, celor care vor sa afle cine e Fatih Akin şi cum pendulează el între Germania şi Turcia, celor care nu cred când aud de Caché că e vorba de memoria tampon ci de filmul lui Haneke şi tot aşa...

Ultimul film, văzut în week-end-ul acesta, Mar adentro, al spaniolului Amenábar, cu Javier Bardem (a jucat rolul asasinului, mai recent, în filmul Cohen-ilor, No country for old men).
Scena zborului, prezentă şi în trailerul de mai sus, mă tulbură tare, asta pentru că am visat de multe ori acest gen de zbor, de pasăre. Ce e interesant, în Mar adentro zborul e la foarte joasă altitudine, ai impresia că vei izbi de câteva ori pământul, efect sporit şi de viteza cu care înaintează camera, lucru care mie în vis nu mi se întâmpla, în visele mele altitudinea era sigură iar viteza lentă. În film, destinaţia finală era marea (libertatea, dar şi moartea, ceea ce pentru Bardem era totuna). La mine nu exista destinaţie, zborul meu ardelenesc se termina pe bălţile depresiunii transilvane. Şi dacă tot am pomenit de eliberare, în dimineaţa asta, la radio, pe Cultural, definiţia cântată a lui Janis: Freedom is just another word for nothing left to lose..

javier.jpg

Update, 09 aprilie 2009: Urma ca din luna mai să primesc primul număr ca abonat, dar iată că azi primesc un mail de la Igloo Media, editorul Republik, prin care mă anunţă că revista nu mai apare, victimă colaterală a trâmbiţatei crize. Trist, apucasem să mai cumpăr şi numărul de aprilie, cu "Labirintul lui Pan" al lui Guillermo del Toro.   

Obama

| No Comments | No TrackBacks
Da, îmi place de noul preşedinte al Americii, îmi place cum trei sferturi din planeta informaţională şi informatizată urmăresc cu respect sau cel puţin cu interes ceea ce face (am banuielile mele că şi restul o face pe ascuns). Mi-a plăcut campania lui, logotipul Obama şi iată că Obama dovedeşte că interesul pentru web, arte liberale, blogging, branding şi alte arme de comunicare nu a fost unul conjunctural, de natură oportunistă şi efemeră. Preşedintele tocmai a lansat două logotipuri pentru programele de restructurare/reabilitare a Americii, în persoană, nu prin delegaţi. Ce dovadă mai bună pentru eficienţa creaţiei de identitate? (de văzut şi clipul din pagina respectivă).

Anduranţă mentală

| No Comments | No TrackBacks
Prietenii mei ştiu, sunt pasionat de hărţi, de altfel anul trecut i-am şi dat acestei preocupări o direcţie comercială, ieşind pe piaţa locală cu o hartă turistică a oraşului. Începusem anul trecut o hartă desenată în izometrie (izometria, un alt gândac care nu-mi dă pace) a centrului oraşului. Odată pornită, am căzut în capcana detaliilor căci mi-am ales strategic ceva complicat, clădirea Palatului Culturii, un renumit obiectiv de epocă seccesion, plin de detalii ornamentale (caracteristică a secessionului, la urma urmei). M-a epuizat în aşa hal încât, odată finalizat (uşor fals, mai am frescele exterioare de adăugat) şi după ce m-am aruncat la Palatul Prefecturii, un alt obiectiv fantastic de decorativ, am lăsat baltă proiectul. L-am reluat după o perioadă de odihnă mentală, cu forţe noi. Zilnic mă încearcă îndoieli, zilnic mă gândesc sa abandonez, apoi, obsedat, deschid fişierul pentru a mai lucra.

palat.jpg
Update 1 pentru cunoscatori: Am uitat să precizez, nu lucrez în soft 3D, ci în Xara, deci totul vectorial, totul dintr-un singur unghi, vedere "bird's eye", obiectele desenate manual, izometrie totală. Cu atât mai non-sens, cu atât mai mult o cauză pierdută, cu atât mai palpitant.

Billing

| No Comments | No TrackBacks
Nimic nou sub soare, încă un soft pe care încerc să-l cumpăr civilizat, eco-friendly, cu download electronic, fără a mai solicita ambalaje tipărite şi manual de utilizare, şi pe care nu-l pot cumpăra direct de la Autodesk. Şi asta îmi aduce aminte de colecţia de filme The Auteurs de la Criterion pe care nu le pot viziona (ei bine, acolo lucrurile sunt ceva mai complicate şi sunt blocat, ca român, umăr la umăr cu nemţii, englezii, etc) sau de albumul de mp3 pe care am vrut să-l descarc de la Amazon (tot electronic, dar disponibil doar în US). O lume complicată, heh? Globalizarea e un mit...

billing.gif

Update: tot legat de soft, aflu de la Albert Kalman, un prieten a carui companie e şi distribuitor autorizat al Autodesk în România, că SketchBook Pro se poate comanda din ţările vecine, nefiind pe lista de produse din RO, dar că apare ca Discontinued product din 31 martie a.c.. Asta în traducere înseamnă că cineva luminat de la Marketing a decis că produsul nu e rentabil şi nu mai merită investiţii în dezvoltare, ceea ce mai înseamnă că încă un produs bun, dar de nişă, va sucomba. Ajung astfel la articolul lui Umberto Eco din Business Magazin.

The Auters Message:

This film is not available to watch in your area.

Buy a plane ticket; Mon oncle is now playing at The Auteurs in:

United States, Canada, Puerto Rico
Why?

If we had it our way, you'd be watching this film right now instead of reading this message.

Unfortunately, the rights to show even a single movie online are often divided amongst distributors in different countries, which puts something of a damper on our plan to make great films available the world over.

You have selected to purchase:

No Line On The Horizon by U2
(Amazon MP3 Purchases are limited to U.S. customers.)


Xerox

| No Comments | No TrackBacks
afis.jpg

Pe bună dreptate criticat în Mureş, Teatrul Naţional este gazda unor asemenea târguri care n-au nici în clin nici în mânecă cu arta (nu sunt nici din tagma celor care sacralizează instituţiile de acest gen, sunt sătul de politicile prin care locaţii care altfel ar trebui să fie vii şi calde şi în care lucruri ar trebui să se întâmple în fiece secundă, au ajuns mausolee).
Dar nu de asta mă leg acum, ci de supremul spamming practicat de cei care organizează asemenea târguri prin lipirea de xerox-uri ordinare prin tot oraşul. Pentru mine, oribilele fiţuici echivalează cu practica anilor '90, pe când românul descoperea cu nespusă plăcere copiatorul. E aşadar un anacronism care mă deprimă, mă ancorează şi mai tare în aerul tare şi sec al post-revoluţiei, al tranziţiei gri.

Nice touch

| No Comments
Frumos joc vizual, văzut pe o maşină la benzinărie. Ochiul peştelui combinat cu branhiile formează o cruce.

fish.jpg

De moment

| No Comments
criza2.jpg

Criza

| No Comments
crizza.jpg

Fantastic Nature

| No Comments | No TrackBacks
Great You Tube HD excerpts from BBC ONE's 'Nature's Great Events' series. Be sure to click on the "Watch in HD" to enjoy the quality.

bbc_one.jpg

Totul intr-o clipită

| No Comments | No TrackBacks
crash.jpg

Interesant articol despre reconstituirea unui accident de maşină lovit în uşa şoferului de către un vehicul circulând cu 50 km/h. Interesantă descompunere a unei treimi de secundă în care atâtea lucruri se întîmplă fără ca pasagerul să fie conştient de accident.

Notă: O milisecundă înseamnă a 1/1000 parte dintr-o secundă
0 millisecunde - Un obiect extern atinge uşa şoferului
1 ms - Senzorul de presiune al uşii detectează un o undă de presiune.
2 ms - Un senzor de accelerare amplasat în stâlpul C al uşii din spate detectează de asemenea un eveniment de coliziune.
2.5 ms - Un senzor din centrul maşinii detectează vibraţii de coliziune.
5 ms - Computerul de coliziune al maşinii verifică evenimente de coliziune nesemnificative, cum ar fi lovirea uşii de către un coş de cumpărături sau alte contacte incidentale. Computerul calculează în acest moment severitatea coliziunii. Structura de intruziune a uşii începe să absoarbă energie.
6.5 ms - Senzorul de presiune al uşii înregistrează presiuni de vârf. (peak pressures).
7 ms - Computerul de coliziune confirmă o coliziune serioasă şi îşi calculează acţiunile.
8 ms - Computerul trimite un semnal de "start" airbag-ului lateral. Între timp, stâlpul B începe să se îndoaie spre interior iar energia începe să se transfere de-a lungul structurilor de descărcare aflate sub ocupanţii maşinii..
8.5 ms - Se declanşează sistemul de airbag-uri laterale.
15 ms - Acoperişul începe să absoarbă o parte a energiei de impact. Airbag-ul erupe prin spuma scaunului şi începe să se umple cu aer.
17 ms - Căile de descărcare a energiei şi structurile de sub scaunele din spate ating încărcătura maxmă. Airbag-ul învăluie pieptul ocupantului şi începe să împingă umerii acestuia departe de zona de impact.
20 ms - Uşa şi stâlpul B încep să apese asupra scaunului din faţă. Airbag-ul începe să împingă pieptul ocupantului departe de impact.
27 ms - Velocitatea impactului s-a înjumătăţit de la 50 km/h la 23,5 km/h. Un "bloc de împingere" din scaun mută pelvisul ocupantului departe de zona de impact. Airbag-ul începe dezumflarea controlată.
30 ms - Maşina a absorbit toată energia coliziunii. Airbagul rămâne în locaţie. Pentru un scurt moment, ocupantul experimentează forţa maximă echivalentă cu de 12 ori forţa de gravitaţie.
45 ms - Ocupantul şi airbag-ul se mişcă simultan cu structura de deformare laterală.
50 ms - Computerul de coliziune deblochează uşile maşinii. Celula de siguranţă a pasagerului începe să se refacă, împingând uşile dinspre ocupant.
70 ms - Airbag-ul continuă să se dezumfle. Ocupantul este împins spre centrul maşinii. Inginerii consideră coliziunea ca fiind "completă".
150-300 ms - Ocupantul devine conştient de coliziune.

Articol preluat de aici via Kottke

Sighişoara, 2009

| No Comments
Inevitabil, drumurile mele duc din când în când în vechea cetate a Sighişoarei. E ca o fecioară bătrână cu poalele suflecate, murdară de prea mult fum şi prea mult glod. Nici urmă de bine-ai venit, nici vorbă de prieteneşte stat la taclale, îi cad cărămizile ca dinţii unei cotoroanţe, i se scorojesc zidurile ca fardul scurs al unei prostituate din Belleville. Doar liceul Haltrich mai tronează aseptic şi zgribulit în deal, protejat de temperaturile de altitudine care n-au permis zăpezii să se fleoşcăie şi viruşilor nepăsării să atace. Britanici amuzaţi dar vădit dezamăgiţi bântuie în familioane străduţele noroioase şi reci. Câteva jalnice tarabe nici măcar nu mai fac efortul să-i atragă. E prea rece, e prea murdar, e prea medieval, fără surle şi fanioane, măcar de contrast. Mă afund într-una din pizzeriile de la poala fecioarei...

cetatea.jpg

Muzica

| No Comments
Mircică suspină cu lacrimi în colţul ochilor...: nu vreau la grădi, nu-mi place la grădi... Îl iau, îl compătimesc, îl conving, suspin alături de el, îi dau jacheta, coborâm tâmplă la tâmplă, el suspinând, eu empatizând... În maşină, îi pun melodia preferată, Ţupa-ţupa (tradus în limba plicticoasă a adulţilor e "Super trooper" a celor de la ABBA). Ajungem la grădi iar Mircică mărturiseşte candid pe alee: "- Muzica m-a făcut bine... [pauză] muzica m-a făcut să zâmbesc!". Cu câteva minute în urmă înaintea lui, în maşină, mă gândisem ce mult valorează muzica, orice muzică, pe fundalul gri al oraşului gâtuit de atâta februarie gri...