Ciupilica

Printre cele mai oribile accesorii vestimentare ale României post '89: ciupilica tricotată purtată pe creştetul capului, ca un prezervativ pe jumătate tras pe organul superior al posesorului. Dacă s-ar alege vreun obiect care să exprime cel mai bine spiritul de lasă-mă să te las, de improvizaţie şi navigare între ape al românului, ei bine, ciupilica asta purtată ca ştrumfii ar câştiga detaşat! Nici pe cap, nici deasupra lui, nici trasă, nici scoasă, boneta autohtonă stă în eternă pendulare şi pare că stă să cadă. Nici o grijă, n-o va face niciodată. Tricotul învăluie capul unsuros al apropitarului şi îşi continuă ascensiunea spre cer, pentru ca la final să se întoarcă, totuşi, apăsat de propria greutate, înapoi spre pământ. Este pe undeva simbolul aspiraţiilor noastre naţionale ad astra şi, subsecvent, eterna capitulare înainte de a ajunge la ţintă. Este boneta frigiană a băutorului român de Unirea, eliberat de orice restricţii, inclusiv vestimentare, şi care acum îşi declară inclusiv prin asta miserupismul.