Toamna...

... un anotimp atâta de nedreptăţit. Încheie verile coapte, solare, pline, şi prefigurează frigul iernii. Şi totuşi, unghiul în care soarele izbeşte Pământul toamna e atâta de special... Lumina e ireal de frumoasă! Cotind ieri cu maşina dinspre Doja spre Tudor, m-a preluat soarele de dimineaţă, aliniat perfect pe bulevardul 1 Decembrie. A năvălit ireversibil în habitaclul maşinii... Orbit, am apucat totuşi să-mi revin,  atât cât să văd cum întreg tronsonul vizibil al bulevardului din faţa mea e minunat poleit cu lumină: parbrize, muchii, frunze, dungi, într-un contrast binevenit cu umbrele accentuate, mult mai întunecate decât vara... sigur era o făţişă declaraţie de dragoste a Soarelui către Pământ.