Citeam nu demult în Dilema un articol despre fericirile mărunte care ne pigmentează viaţa. Listele celor chestionaţi erau absolut încântătoare şi mă determină să scriu aici şi lista mea neexhaustivă de fericiri mărunte - dar atât de necesare. Aşadar ce mă fericeşte:
Dimineţile
• Soarele reflectat aleator portocaliu, dimineaţa, în geamurile unui bloc aleator de vizavi.
• Cerul super-albastru din dimineţile de primăvară sau toamnă, după ce a plouat noaptea.
• Pânzele de păianjen încărcate de rouă dimineaţa, iarba plină de rouă, mugurii de brad plini de rouă, vara la munte.
• Dimineaţa pe marginea unui lac, când răsare soarele, aburi ies din apă şi tu eşti cu un prieten la pescuit.
Intermezzo: Acum un an eram în plină vară la lacul Sfânta Ana, era ora 7 dimineaţa, suprafaţa lacului era acoperită de vălătuci de abur, nici ţipenie de om, la un moment dat soarele a săltat vesel peste o culme împădurită şi a luminat parte din ceaţă care a început să se scurgă topită spre colţurile umbrite ale găleţii lacului (aflat într-o depresiune); mi-am sumes pantalonii şi am intrat până deasupra gleznelor în apa meteorică, limpede şi deja călduţă, apoi m-am pus cu tălpile pe o piatră ieşită din apă, încălzită de soare. Inoubliable!
Munca
• Oboseala de după munca fizică dusă până la capăt (capătul a ceea ce ţi-ai propus) - resimţită în umeri, muşchi, picioare.
Mâncarea
• Ceapa verde de aprilie-mai, crănţănind în dinţi.
• Slana cu ceapă roşie după un pahar de ţuică sănătoasă.
• Busuioc, curry, măsline, ciuperci cu ţelină, conopidă murată, măghiran. Murături în general.
• Sarmalele de orice tip şi ciorba de salată verde cu păpăraie aruncată în ea.
Drumurile
• Plecările departe (Budapesta, Viena?), cu maşina, dimineaţa la 4. Ieşirea la vama Borş, când te simţi ca scăpat dintr-o cuşcă de veveriţă care aleargă.
• Apropierea de un oraş mare, când ghiceşti după deal pulsaţia metropolei care te aşteaptă cu freamătul ei, cu clădiri, muzee, cafenele...
• Parfumul detergenţilor şi al magazinelor de fashion pe corso-urile metropolitane, când vezi la tot pasul bun-gust şi asortare, fonturi decente şi grafică de calitate, culori jucăuşe, în ton cu starea ta de spirit.
Mirosurile
• Cerneala de tipăritură proaspăt ieşită din tipografie
• Mirosul ierbii proaspăt tăiate/cosite
• Mirosul de mulci (scoarţă) de răşinoase şi de lemn de brad
• Mirosul de IKEA (probabil o combinaţie de carton de împachetare, lipici pentru lemn şi textile)
• Aroma de cafea (chiar şi proastă) din scara blocului, care iese pe sub uşi dimineaţa.
Aleator
• Lalele proaspăt înflorite, cu ghiocul petalelor încă neobosit de deschiderile repetate.
• Senzaţia de păşit pe mocheta pufoasă a hotelurilor şi liniştea de acolo
• Primii paşi pe pămînt după mersul îndelungat pe asfalt/beton
• Primele tunete ale anului (începutul lui aprile anul acesta) şi ploaia cu bulbuci
• Apa termală de la Topliţa, moale, călduţă dar înviorătoare.
Intermezzo: Eram mic, un puşti, şi mergeam cu ai mei la ştrand, vara. După mult timp petrecut în bazin ieşeam dârdâind, cu nasul şi urechile înfundate de apă. Eram pus pe pătură, învelit bine în prosoape încălzite de soare. Glasurile alor mei se contopeau înfundate cu zgomotul ştrandului, ţipete de copii, discuţii de adulţi, claxoane, apă, vînt, toate se estompau într-un bâzâit care ţinea până ce adormeam obosit de apă. La trezire, brusc, una din urechi se desfunda şi zgomotul răzbătea acum liber la timpan... eram încălzit şi gata de o tură nouă în bazin. Aceea era fericire!
• Mersul cu trenul şi mirosul de bitum al traverselor CFR. Vinilinul rup şi ros al banchetelor de tren. Uşile de tren, greu de deschis, clack-ul acela de uşă de tren.
• Căţăratul în copaci şi teama atavică de coborâre, odată ajuns sus.
• Cireşele culese din pom. Ultima cracă, care pârâie şi se încovoaie cu tine, dulcea captură a vîrfului ultim.
• Înnoroirea din punctul of no return, când nu mai contează dacă pantofii îţi pleoscăie şi hainele leorcăie, dacă noroiul e la chiloţi şi te arunci în ploaie ca să te spele.
• Asaltul asupra unei librării, terra incognita de moment.
Copii
• Mersul lui Mircică, statura de om în miniatură, gestul lui de a pune mâinile în şold, figura lui cu capişonul hanoracului tras pe frunte. Figura lui încruntată.
• Zâmbetul Alexandrei, capul ei frumos desenat. Pantalonii uşor scurţi.
• Seriozitatea timpurie a lui Radu şi super-dedicarea lui cauzelor nobile, chiar şi mersul lui pe vârfuri.
Vă invit şi pe voi să împărtăşiţi din fericirile mărunte.
Dimineţile
• Soarele reflectat aleator portocaliu, dimineaţa, în geamurile unui bloc aleator de vizavi.
• Cerul super-albastru din dimineţile de primăvară sau toamnă, după ce a plouat noaptea.
• Pânzele de păianjen încărcate de rouă dimineaţa, iarba plină de rouă, mugurii de brad plini de rouă, vara la munte.
• Dimineaţa pe marginea unui lac, când răsare soarele, aburi ies din apă şi tu eşti cu un prieten la pescuit.
Intermezzo: Acum un an eram în plină vară la lacul Sfânta Ana, era ora 7 dimineaţa, suprafaţa lacului era acoperită de vălătuci de abur, nici ţipenie de om, la un moment dat soarele a săltat vesel peste o culme împădurită şi a luminat parte din ceaţă care a început să se scurgă topită spre colţurile umbrite ale găleţii lacului (aflat într-o depresiune); mi-am sumes pantalonii şi am intrat până deasupra gleznelor în apa meteorică, limpede şi deja călduţă, apoi m-am pus cu tălpile pe o piatră ieşită din apă, încălzită de soare. Inoubliable!
Munca
• Oboseala de după munca fizică dusă până la capăt (capătul a ceea ce ţi-ai propus) - resimţită în umeri, muşchi, picioare.
Mâncarea
• Ceapa verde de aprilie-mai, crănţănind în dinţi.
• Slana cu ceapă roşie după un pahar de ţuică sănătoasă.
• Busuioc, curry, măsline, ciuperci cu ţelină, conopidă murată, măghiran. Murături în general.
• Sarmalele de orice tip şi ciorba de salată verde cu păpăraie aruncată în ea.
Drumurile
• Plecările departe (Budapesta, Viena?), cu maşina, dimineaţa la 4. Ieşirea la vama Borş, când te simţi ca scăpat dintr-o cuşcă de veveriţă care aleargă.
• Apropierea de un oraş mare, când ghiceşti după deal pulsaţia metropolei care te aşteaptă cu freamătul ei, cu clădiri, muzee, cafenele...
• Parfumul detergenţilor şi al magazinelor de fashion pe corso-urile metropolitane, când vezi la tot pasul bun-gust şi asortare, fonturi decente şi grafică de calitate, culori jucăuşe, în ton cu starea ta de spirit.
Mirosurile
• Cerneala de tipăritură proaspăt ieşită din tipografie
• Mirosul ierbii proaspăt tăiate/cosite
• Mirosul de mulci (scoarţă) de răşinoase şi de lemn de brad
• Mirosul de IKEA (probabil o combinaţie de carton de împachetare, lipici pentru lemn şi textile)
• Aroma de cafea (chiar şi proastă) din scara blocului, care iese pe sub uşi dimineaţa.
Aleator
• Lalele proaspăt înflorite, cu ghiocul petalelor încă neobosit de deschiderile repetate.
• Senzaţia de păşit pe mocheta pufoasă a hotelurilor şi liniştea de acolo
• Primii paşi pe pămînt după mersul îndelungat pe asfalt/beton
• Primele tunete ale anului (începutul lui aprile anul acesta) şi ploaia cu bulbuci
• Apa termală de la Topliţa, moale, călduţă dar înviorătoare.
Intermezzo: Eram mic, un puşti, şi mergeam cu ai mei la ştrand, vara. După mult timp petrecut în bazin ieşeam dârdâind, cu nasul şi urechile înfundate de apă. Eram pus pe pătură, învelit bine în prosoape încălzite de soare. Glasurile alor mei se contopeau înfundate cu zgomotul ştrandului, ţipete de copii, discuţii de adulţi, claxoane, apă, vînt, toate se estompau într-un bâzâit care ţinea până ce adormeam obosit de apă. La trezire, brusc, una din urechi se desfunda şi zgomotul răzbătea acum liber la timpan... eram încălzit şi gata de o tură nouă în bazin. Aceea era fericire!
• Mersul cu trenul şi mirosul de bitum al traverselor CFR. Vinilinul rup şi ros al banchetelor de tren. Uşile de tren, greu de deschis, clack-ul acela de uşă de tren.
• Căţăratul în copaci şi teama atavică de coborâre, odată ajuns sus.
• Cireşele culese din pom. Ultima cracă, care pârâie şi se încovoaie cu tine, dulcea captură a vîrfului ultim.
• Înnoroirea din punctul of no return, când nu mai contează dacă pantofii îţi pleoscăie şi hainele leorcăie, dacă noroiul e la chiloţi şi te arunci în ploaie ca să te spele.
• Asaltul asupra unei librării, terra incognita de moment.
Copii
• Mersul lui Mircică, statura de om în miniatură, gestul lui de a pune mâinile în şold, figura lui cu capişonul hanoracului tras pe frunte. Figura lui încruntată.
• Zâmbetul Alexandrei, capul ei frumos desenat. Pantalonii uşor scurţi.
• Seriozitatea timpurie a lui Radu şi super-dedicarea lui cauzelor nobile, chiar şi mersul lui pe vârfuri.
Vă invit şi pe voi să împărtăşiţi din fericirile mărunte.
Leave a comment