Încheiat ieri o tură scurtă de munte-lac-pădure. Stabilit tabăra punct de plecare-revenire la cabana unor prieteni pe Valea Mermezeului, la Stânceni-Ciobotani, înainte de Topliţa. Vizitat în trei zile Topliţa (la bazinul de apă termală, tocmai schimbată, optimă) apoi urcat a doua zi spre Broşteni, via Borsec (de la coada lacului de acumulare Bicaz, adica Izvorul Muntelui luat drumul spre Vatra Dornei, apoi întors la coada lacului şi ocolit acesta pînă la Bicaz Port şi Bicaz, de unde mers spre Gheorgheni via Cheile Bicazului - Lacul Roşu, intrat seara în Gheorgheni şi întors la Topliţa prin Lăzarea - Ditrău). Peisaje mirifice, drumul pe alocuri foarte prost însă proaspăt turnat de la Lăzarea la Topliţa, ceea ce e bine. La Bicaz Port se înfiripă un punct de interes turistic dar locul e poluat de manele cu grătare la căsuţe, pe restaurantul plutitor preţurile la mâncare au luat-o razna. Ca o concluzie destul de amară, zona Bicaz e superbă dar subdezvoltată turistic, parcările de pe şosea sunt sufocate de deşeuri şi mirosuri pestilenţiale - Doamne, ne batem joc crunt de propria ţară! Am văzut imagini incredibile cu Loganuri maşini oprite în parcare şi printre deşeuri (PET-uri, pungi, saci cu gunoaie) familii întregi prăjeau mici la grătar, cu pătura întinsă lângă gunoaie. Cred FERM în necesitatea alcătuirii de patrule ale mediului care să ardă crunt poporul, până ce acesta se va civiliza, cum altfel decât forţat - este ceea ce s-a întâmplat de altfel şi cu popoarele vestice, care nu s-au născut conştiente de importanţa nealterării mediului ci s-au străduit - inclusiv punitiv - să devină mai atente la acest lucru.
Mi-e silă de tarabele de lemn improvizate în Cheile Bicazului şi la Lacul Roşu, ca pretutindeni de altfel în Romania. La Lacul Roşu o industrie a kitschului şi a comerţului s-a dezvoltat ca o ciupercă hidoasă pe spatele acelui loc. Este izbitor contrastul între măreţia lacului - liniştit, întins şi sălbatic, şi ceea ce se întîmplă pe malul lui. De vină sunt, cine altfel, autorităţile, care închid ochii la asemenea grozăvie. În contrast, semn că se poate, îmi aduc aminte de Lacul Sfânta Ana, unde regulile stricte de campare şi vizitare, inclusiv taxa de vizitare, au mai filtrat de impurităţi acest fluviu mâlos de turişti atenţi la propriile pohte mai degrabă decât la natură şi ce poate oferi ea. Ţara mea, eşti pe o cale greşită, trebuie să pui accentul pe educare înainte de a produce sloganuri de genul Land of choice!
Pe scurt, ce-mi doresc:
Mediul - Visez la o ţară unde natura se va păstra - la maxim posibil - nealterată în contact cu turismul. Turismul, prin definiţie, interacţionează negativ cu mediul, afectează peisajul, şi trebuie menţinut într-o matcă oarecum paralelă cu natura care să poată să-şi ducă neafectată ciclurile mai departe.
Cazarea - Visez la o ţară în care structura de cazare şi alimentaţie să fie gazda competitivităţii şi a diversităţii. Hotelurile, pensiunile şi spaţile de cazare să existe nonintruziv în peisaj, cu discreţia care să dea prilej naturii să se desfăşoare şi să fie observată, să învăluie în loc să fie învelită şi prinsă în chingi. Toată structura de turism să fie transparentă informaţional, să ştii unde şi cum te cazezi de când ai plecat de acasă. Promovarea să fie făcută cinstit şi cu inteligenţă şi să inspire.
Căile de comunicaţie - Visez la o ţară în care şoselele sunt impecabile, te poartă lin, nu îţi hurducă creierii la paroxism. Indicatoarele: clare, concise şi bine amplasate.
Oamenii - cred în pregătirea temeinică a oamenilor care au de-a face cu tursimul: de la rangeri, hunteri, protecţia mediului, silvicultori, salvamontişti, salvamari, ghizi, şoferi, recepţioneri, bucătărese, cameriste şi portari. Vocaţia trebuie completată cu educaţie şi continuată cu pasiune. Dacă nu, drumul spre vapoare e deschis şi vorbim mai încolo!
Setul de reguli: Scrise şi nescrise. Nu ştiu de ce, dar văd la fel de necesar ca încă din timpul şcolii să existe ore legate de modul adecvat şi civilizat de a face turism şi a proteja mediul. Educaţia de acasă, dacă există, să fi continuată sau suplinită de şcoală. Având în vedere că natura este un bun atât de valoros pentru ţara aceasta nu văd de ce n-am avea materie şi religie specială pentru ea şi protejarea ei.
Mi-e silă de tarabele de lemn improvizate în Cheile Bicazului şi la Lacul Roşu, ca pretutindeni de altfel în Romania. La Lacul Roşu o industrie a kitschului şi a comerţului s-a dezvoltat ca o ciupercă hidoasă pe spatele acelui loc. Este izbitor contrastul între măreţia lacului - liniştit, întins şi sălbatic, şi ceea ce se întîmplă pe malul lui. De vină sunt, cine altfel, autorităţile, care închid ochii la asemenea grozăvie. În contrast, semn că se poate, îmi aduc aminte de Lacul Sfânta Ana, unde regulile stricte de campare şi vizitare, inclusiv taxa de vizitare, au mai filtrat de impurităţi acest fluviu mâlos de turişti atenţi la propriile pohte mai degrabă decât la natură şi ce poate oferi ea. Ţara mea, eşti pe o cale greşită, trebuie să pui accentul pe educare înainte de a produce sloganuri de genul Land of choice!
Pe scurt, ce-mi doresc:
Mediul - Visez la o ţară unde natura se va păstra - la maxim posibil - nealterată în contact cu turismul. Turismul, prin definiţie, interacţionează negativ cu mediul, afectează peisajul, şi trebuie menţinut într-o matcă oarecum paralelă cu natura care să poată să-şi ducă neafectată ciclurile mai departe.
Cazarea - Visez la o ţară în care structura de cazare şi alimentaţie să fie gazda competitivităţii şi a diversităţii. Hotelurile, pensiunile şi spaţile de cazare să existe nonintruziv în peisaj, cu discreţia care să dea prilej naturii să se desfăşoare şi să fie observată, să învăluie în loc să fie învelită şi prinsă în chingi. Toată structura de turism să fie transparentă informaţional, să ştii unde şi cum te cazezi de când ai plecat de acasă. Promovarea să fie făcută cinstit şi cu inteligenţă şi să inspire.
Căile de comunicaţie - Visez la o ţară în care şoselele sunt impecabile, te poartă lin, nu îţi hurducă creierii la paroxism. Indicatoarele: clare, concise şi bine amplasate.
Oamenii - cred în pregătirea temeinică a oamenilor care au de-a face cu tursimul: de la rangeri, hunteri, protecţia mediului, silvicultori, salvamontişti, salvamari, ghizi, şoferi, recepţioneri, bucătărese, cameriste şi portari. Vocaţia trebuie completată cu educaţie şi continuată cu pasiune. Dacă nu, drumul spre vapoare e deschis şi vorbim mai încolo!
Setul de reguli: Scrise şi nescrise. Nu ştiu de ce, dar văd la fel de necesar ca încă din timpul şcolii să existe ore legate de modul adecvat şi civilizat de a face turism şi a proteja mediul. Educaţia de acasă, dacă există, să fi continuată sau suplinită de şcoală. Având în vedere că natura este un bun atât de valoros pentru ţara aceasta nu văd de ce n-am avea materie şi religie specială pentru ea şi protejarea ei.
Leave a comment