... am ajuns la capitolul nemulţumiri, mă deranjează: noroiul clisos pe care glisezi pe trotuare şi care devine praf pulmonar la valurile de căldură, reclamele outdoor (peste tot, dar în special pe calcanele gri ale blocurilor şi pe case, puse clar de dragul advertisingului şi al profitului). daciile 1300 (hai să nu mai lăudăm cât de populară a fost şi câte se pot face cu ea, poluează şi e urâtă ca naiba, zgârie!). sediile de bancă cu gresie bej lucioasă combinată cu bare de inox. sediul brd călăraşilor din tgmures - alcatraz e o frumuseţe. promenada mall, inaugurat prematur ca un bebe în stadiul de embrion (plin de "aici va fi...", pe când voi vedea "aici a fost..."?). cozile la supermarket (timp absolut risipit). ziarul gandul cu dvd, in general campaniile "ia asta şi primeşti şi cultura la pachet", prefer sinceritatea unei librării. apropo, librăria "Guga" din centrul oraşului, neschimbată de trecerea anilor, mă deprimă, seamănă şi e gestionată ca o carmangerie. yahoo messenger - un fel de valea fericirii plină de îngeri gata să-ţi transmită starea de moment. hainele gri peste hainele negre, hainele negre peste pantofii gri, feţele gri peste hainele şi pantofii gri, stările gri peste toate astea, stările negre sub toate astea. lipsa de coloană sau coloana ca un cotor de varză murată în toate rapoartele: român versus european, mureşeni versus wizzair (please please, veniţi înapoi la mureş şi luaţi-ne banii, transbordaţi-ne ieftin la roma şi budapesta). haosul vizual, panotajul albastru crud a la tg-mureş, fonturile brushed. şantierele noastre, pestilenţiale vizual (nimeni nu înţelege că un şantier de durată habitează un oraş, îi este integrat şi prin durată afectează peisajul urban, aşadar vreau mai multă demnitate şi PR de la el). mă deprimă combinatul Azomureş, o tumoare atipică, masivă ca un ghiont de categoria grea în coasta oraşului. mă deranjează monstruleţii care ne domină când ajungem la volan, dualitatea fantastică şi clar patologică pieton-şofer. mă deprimă noua clasă de gulere roz la costume bigotti, obraz ras, care nu-mi transmit nimic ca prezenţă (probabil au un Mare Şef, un zeu multifuncţional care îi coordonează pe toţi simultan, după ce le-a smuls în prealabil coloana vertebrală). să nu uităm hotelurile cu lambriuri de lemn, coteţele de periferie, casele roz, vilele supradimensionate, vorbitul trei-sferturi-din-zi la telefonul mobil, cafenelele de 2 parale, magazinele de pantofi negri, statuile sovietice, reclamele prin portavoce...
