Mi-aş dori să-i văd vorbind... despre noi ca despre ei. Noi ca ei, tusea mea sunând străină, despre noi, noi fiind ei. Cel străin aş vrea să-mi fiu, să mă văd de dinainte, dinafară, gol dar viu, eu ca el şi tu ca ea, stranie voce, vocea lui, adic' a mea. Şi să ies, să ies afară, să mă văd stingher şi slab, înciudat de perspectivă, eu ca eu, şi ea ca ea. Să mă-n viorez şi scol, eu, cel Mircea, viu dar gol.
