Trăiesc de mai bine de 30 de ani în acest loc care geografic, cultural şi social a fost mereu o intersecţie în care români, maghiari, saşi, evrei, rromi, au trăit mai mult sau mai puţin influenţaţi unii de alţii. Cu mamă maghiară şi tată român, (bunica săsoaică !) am crescut ferit de excesele pe care le constat de multe ori la dragii mei mureşeni. Cu delicateţe, încerc acum să le sugerez conaţionalilor mei români că, nu ştiu încă din ce cauze (dar promit să mă documentez), de foarte multe ori am putut să constat că în ceea ce priveşte spiritul de organizare, apetitul pentru socializare, cultură, dorinţa de educare şi auto-educare, ei sunt parcă mereu cu un pas-doi în urma celorlalţi.
Una din prietenele mele, educatoare, organizează acum, la o grădiniţă din oraş, întâlniri cu mămicile şi bebeluşii lor, cu scopul de a le dezvolta celor mici preocupările ludice, abilităţile creative, aptitudinile sociale, cât şi pentru a discuta împreună problemele de care se lovesc în creşterea copilului. Zic eu, o iniţiativă lăudabilă, întreţinută de profesionişti, aşa cum de multă vreme se practică şi "afară".
La prima întâlnire pentru vorbitorii de limba maghiară, ţinută ieri, au fost prezenţi 15 bebeluşi cu mămicile lor. La cea de limba română, de azi, au fost 3 (!). Al patrulea era Mircică venit cu Mediana, le spusesem eu.
Mămicilor care au lipsit le transmit pe această cale: dragele mele, eu aş spune să încurajăm asemenea iniţiative, nu foarte des întâlnite. Nu mai demult de acum câteva zile o grămadă de mămici populau Cetatea dispuse să-şi chinuie odoarele până hăt în noapte, doar-doar de-or apuca să vadă minunea numită Cleopatra Stratan cu al ei hit "Ghiţă". Deh...
