Pentru că atunci când ţi-e mai greu se nimereşte ca şi lor să le fie greu. Descoperind faptul că amândurora vă e greu, parcă-parcă te simţi mai pregătit să dezamorsezi necazurile. Pentru că poţi vorbi cu ei relaxat atunci când cu cei pe care îi iubeşti, exact din cauza iubirii, eşti subiectiv şi tensionat ca un băţ de alun îndoit de vrabia de pe el. Pentru că poţi ţine la ei fără gelozie, regrete sau orbire. Pentru că nu-ţi cer decât să-i asculţi, să le cari un purcel, un sac de cartofi sau un TV şi în acelaşi timp puteţi vorbi de idealuri sau setări Internet. Pentru că spre deosebire de cel iubit, cu care te afli zidit într-o cetate cu trei inele de apărare, turnuri şi flamuri de semnalizare, cu prietenul parcă te afli într-o deschisă piaţetă arabă, din aceea cu zeci de intrări şi ieşiri, loc de tranzit în care se poate bea cafea sau trage din narghilea pentru ca apoi să se plece fără regrete spre orice alt loc.
