No InternetCe-mi place la Sighişoara este că ţine morţiş să fie consecventă cu sine şi cu atmosfera sa dualistă, medieval-provincială. Mai concret, Sighişoara a repudiat orice urmă de Internet cafe, de parcă un asemenea loc tehnologizat (sic) ar ştirbi farmecul oraşului-cetăţuie şi ar alunga spiritele revoltate ale vechilor cavaleri şi burghezi sighişoreni. Aşteptând un prieten sosit cu trenul din Budapesta, zadarnic am colindat, fantomatic hidalgo plouat, în căutarea unui i-Cafe în care să colind pe alte stradele, vârtos virtuale şi cosmopolite. Şi dacă dinspre mine faptul a avut ca rezultat doar o scurtă pauză, căci după două ore eram acasă în Tg.-Mureş re-conectat, mai păcat este de eternii turişti blonzi sau mignoni, care poate ar fi căutat să trimită acasă impresii proaspete din gura târgului numit Schassburg. Sighişoară dragă, mai ai de parcurs ani-lumină, ca şi întreaga Romanie de altfel, până la a şti să te vinzi, demoazelă nefericită plantată în inima Transilvaniei!
