După o lungă şi variată serie din playlist, intră şi Enya. Sunt tentat să descriu pe blog plăcerea şi amintirile stârnite instantaneu. Inutil, căci sunt prea multe de spus în prea puţine cuvinte. Rămâne doar o notă: pe Enya şi muzica o asociez Crăciunului aşa cum asocia Proust madeleinele vizitelor la mătuşa. Un trigger puternic, căci de Crăciun, la căldură, cu aromele de mâncăruri şi prăjituri, cu mirosul bradului, eşti acasă. O casă de care cu toţii avem nevoie... şi pe care mulţi nu o au, sărmani pui de cuc.
