Mircea Drăgoi

Acum un an, la ora asta (19:40), lustruiam cu tălpile holul Maternităţii de la Spitalul Nou Tg.Mureş, aşteptând înfrigurat să mi se aducă vestea. După câteva zeci de minute (20:10) îmi era adus ca să-l văd, Mircea, gângurind fragil în braţele asistentei. Trec anii atât de repede... La mulţi ani, puiule!

Şi a venit şi ziua Z: Mircică s-a ridicat la verticală şi merge ca un vector ezitant de la A la B, spre bucuria şi spre uimirea noastră. Înţeleg finalmente bucuria altora în faţa acestor etape bifate, ele vin aşa cum vine picătura de apă pe care o aştepţi să cadă de pe streaşină şi care pică în contratimp cu aşteptarea ta copilărească.

Mircică albit de nisip şi plutind michelangelic în braţele maică-sii. Şi pixelii au miros de ulei uneori.

Dragi părinţi!
Mi-am fotografiat copilul tot timpul, de când s-a născut (ba chiar şi înainte, la ecograf) şi până în prezent. L-am privit prea mult prin vizorul camerei foto, mi-am dat seama de asta brusc, privind pozele făcute de altcineva, o prietenă, unde mi-am redescoperit copilul scos din căuşul privirilor mele, privit de altcineva, jucându-se cu o prietenă de aceeaşi vârstă, Dora! Mircea, surprins de altcineva, parcă parcă deja îmi scapă din mâini, independent şi totuşi depinzînd aşa de mult încă de mine. Un nufăr a cărui floare o am de îngrijit, protejat şi înălţat. Desigur, cel mai frumos băiat din lumea mea!


Pozele îi aparţin lui Ambrus Hajni.

Luni seara, jucându-mă de-a v-aţi ascunselea cu Mircică, am schimbat la un moment dat rutina jocului (avem 3 locuri clar stabilite în care el "mă găseşte") şi m-am ascuns sub pat. I-am văzut mai întâi picioruşele în cadrul uşii, apoi cum se repede spre locul de după pătuţ, unde mă ascundeam. I-am si ghicit deruta în momentul în care nu m-a gasit acolo unde se aştepta. Şi într-un final, am auzit cu deliciu şi răspicat spus: ta-ta. (articol recuperat - 1 martie 2006)

E oficial de acum, Mircică a luat creioanele şi a trecut la pereţi. Primul desen consemnat... (articol recuperat - 30 martie 2006)

Saschiz, aprilie 2006... (recuperat 2 mai 2006)

... azi e singur puişorul.

se mânâncă, dar zău că pe bondarul acesta tare l-aş păpa de drag ce mi-e. (foto by Adrian Stănescu)

Mircică, ţinut de Csilla, astă-vară în mirificul ţinut al Harghitei, la manejul de la Homorod.

Mircică a avut azi prima zi de grădiniţă. Am găsit la Liceul pedagogic o grădiniţă având şi o grupă cu pre-grădiniţari, mucoşi cu pampers în dulap. Mircică a plâns, dar ne-a prevenit educatoarea că aşa va fi vreme de câteva zile, după care îi va trece.
Ei, a dat şi copilul meu cu nasul de sistem, de rigoare...

You can use anything as a drawing canvas. My son started to draw the linoleum on the flat's floor, a white bumpy canvas perfectly fitted for pen drawings. His father enthousiastically adopted the new medium.

Da, linoleumul alb al holului se potriveşte perfect dorinţei mele de a-i desena lui Mircică maşini, scaune, trenuri şi copaci... De fapt, el a început, de la pereţi la podea, aşa că nu fac decât să completez desenele pe care el le-a trasat. Şi o fac cu toată plăcerea!

Precum şi oaca sau roata, mina sau lumina, tena sau antena.
Bebe pasionat de maşini. Ca şi tata. Şi de desen. tata idem.